joi, martie 31
Depărtare
În lumea mea secretă,
păsările nu au aripi şi nu ştiu să zboare,
ci înnoată, sărmanele, în adâncimi albastre;
ceasul nu ştie să arate
decât ora exactă - fără minute
şi fără secondări intule;
cerul e limpede ca apa mării...încât
nu mai ştiu unde e cerul şi unde - marea.
În lumea mea secretă,
iarba nu creşte niciodată în exterior,
ci se ascunde în pământul rece
- îi e ruşine de lumea de-afară;
aici, zilele se numesc toate la fel - timp
şi curg în mod egal în infinit.
În lumea mea secretă
şi preţul lucrurilor e altul:
un copac valorează cât un om,
iar o viaţă, o viaţă costă o dragoste.
Mi-e bine în lumea mea,
cu o ordine nefirească a cuvintelor,
pentru că, lucrurile sunt, de fapt,
în înlănţuirea corectă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Deosebita lumea ta, ma gandesc ca acolo se zambeste tot timpul:)
RăspundețiȘtergereDa... cu privirea ... se zambeste mereu aici :)
RăspundețiȘtergere