luni, februarie 1

Zanzibar și lecțiile de la capătul pământului/ The Lessons of Zanzibar

[English version below pictures]

E greu să găsești începutul unei povești ca Zanzibar. E un loc atât de plin de viață - viața în toate direcțiile și modurile ei, e ca un amalgam de sentimente în care rămâi ostatic pănâ când uiți cum a început totul. 

Sap sârguincioasă în memorie să găsesc rădăcina dorinței de a ajunge în Africa, într-un loc exotic, dar provocator, într-o lume despre care nu știam mare lucru și nici nu stăpâneam prea bine felul cel mai potrivit de a-i afla tainele. Dar cred că totul a pornit, de fapt, de la o iluzie. ”Iluzia unei insule”, în accepțiunea mea, e acel sentiment de afecțiune pe care-l clădești în tine când lași tumultul unei insule să te adopte. Cabo Verde, Corsica, Sicilia, fiecare la rândul ei a oglindit în mine câte o iluzie și, până la urmă, o sfidare a iluziei - lecția realității care învinge orice imaginație, orice așteptare. 

Iluzia aceasta m-a mânat interior către Zanzibar. Raționalul s-a ghidat după dorința de a merge într-un loc cald și sigur - unde pandemia nu e o amenințare, unde lucrurile se întâmplă natural și unde frumusețea e firească. Dintr-o listă foarte foarte scurtă de posibile destinații, am rămas la Tanzania, mai precis Zanzibar. 

Planuri și pregătiri 

Să planifici, organizezi, aranjezi toate detaliile unei călătorii în vremuri incerte, când regulile par a se schimba la fiecare bătaie a vântului din vest și cu puterea de-a schimba radical totul ca la trecerea unui uragan - asta a fost prima provocare. 

De aceea, ne-am luat biletele de avion și-am așteptat. Pentru că plecam din Bruxelles, aveam două opțiuni: Emirates (cu escală în Dubai) sau Qatar Airways (cu escală în Doha). Prețurile erau cam aceleași, însă pentru escala în Dubai aveam nevoie de câte un test Covid-19 negativ, așa că am ales Qatar. Am plătit 1250 de euro pentru două bilete dus-întors (pentru o perioadă de 10 zile). Zborurile au fost destul de lungi - Bruxelles - Doha aproximativ 6 ore, iar Doha - Zanzibar (cu o oprire tehnică în Dar-Es Salaam) aproximativ 7-8 ore. Escala a durat în jur de 2-3 ore. Per total, a fost confortabil, cu reguli de igienă respectate de toată lumea, cu locuri libere între pasagerii care nu călătoreau împreună. Singurul zbor foarte aglomerat (complet plin) a fost din Zanzibar spre Doha, la întoarcere. 

Bine de știut:
  • Viza de intrare în Tanzania se poate plăti la graniță și costă între 50-100$. Pentru cetățenii români (cu pașaport românesc), nu este necesară viză pentru intrarea pe teritoriul țării în scopuri turistice. Cu toate acestea, la intrare poliția de frontieră te fotografiază și îți ia toate amprentele.
  • Internetul merge destul de rău, mai puțin în Stone Town. Noi am folosit un o cartela telefonică cu o rețea locală, însă viteza internetului fluctua mai tot timpul. La fel, nici wi-fi-ul (deși existent la toate hotelurile, restaurantele și barurile de pe insulă) nu este prea stabil.  
Vaccinuri 

Pentru a merge în Zanzibar nu este nevoie de niciun vaccin (în mod obligatoriu), însă dacă ai în plan să ajungi și pe continent (nu doar pe insulă), este bine să faci vaccinurile împotriva febrei galbene, împotriva hepatitei A, precum și cel de poliomelită și antitetanos. Noi le-am făcut pe toate pentru că nu eram hotărâți dinainte dacă vom sta doar pe insulă sau vom merge și într-un safari. 

Unde am stat 

Peste tot. Deși ne aflam în plin sezon (ceea ce n-am știut prea clar), am decis să rezervăm în avans doar primele 3 nopți de cazare, cu gândul că de îndată ce vom ajunge, ne vom apuca de explorat, așa cum ne place cel mai mult să facem și vom putea găsi locul ideal unde să stăm pentru celelalte 7 zile. 

Ceea ce n-am știut până nu am ajuns pe insulă e că sunt multe opțiuni diferite, în funcție de cum ești, ce cauți, ce îți dorești de la o astfel de vacanță. 

Paje este cea mai ”cool” parte de pe coasta de est - plaja este curată și frumoasă, fluxul/ refluxul nu sunt atât de mari ca în Jambiani (următorul sat spre sud), sunt multe restaurante și multe multe pensiuni/ hoteluri/ vile/ bungalow-uri - cu prețuri variate. În Paje sunt multe școli de kite-surfing și pare a fi un loc unde se adună împătimiții acestui sport. 

Jambiani, satul vecin, este mult mai liniștit, poți să ai mai mult contact cu localnicii și viața lor, prețurile sunt ceva mai mici și poți merge pe jos, pe plajă, cam 40 de minute până în Paje sau cu mașina 10 minute. În Jambiani oceanul e pregătit să te primească cu precădere dimineața și seara, altfel apa se retrage atât de mult încât abia o mai poți distinge la linia orizontului. Iar dimineața foarte devreme poți admira cele mai frumoase răsărituri din lume. 

Stone Town este capitala insulei și locul cel mai aglomerat, cel mai plin cu de toate, însă și cel mai apropiat de ideea europeană de oraș. Plaja este mai mică, dar sunt alte lucruri interesante de văzut și descoperit de îndată ce ajungi aici. 

Nungwi, în punctul cel mai nordic al Zanzibarului, e cu siguranță, cel mai turistic punct - plin de resorturi, cu plaje splendide, ample și curate. Cele mai frumoase apusuri sunt tot în această localitate. Aici totul este mai scump față de restul insulei, dar seara ai mult mai multe opțiuni de baruri/ restaurante/ magazine de tot felul făcute pentru sutele de turiști care se plimbă zilnic pe aici. În Kendwa nu am ajuns, deși e foarte aproape de Nungwi, dar are cam aceeași reputație, așa că am considerat că nu ni se potrivește chiar atât de bine. 

Alte localități în care nu am stat, dar prin care am trecut și/ sau ne-am petrecut câte o zi/ seară/ câteva ore: 
  • Fumba, tot un sat mic, în sudul insulei, unde e multă liniște și te poți bucura în voie de plajă (desigur, în funcție de capriciile fluxului/ refluxului)
  • Bwejuu și Dongwe, două sate în apropiere de Paje (spre nord) - mici, cu plaje superbe, dar cu mai puține opțiuni de cazare, dar cu mulți localnici gata să îți ofere tururi pe mare. La Dongwe este și extrem de celebrul restaurant ”The Rock” unde turiștii de înghesuie să facă rezervări la cină, pentru că restaurantul este literalmente pe o stâncă în mijlocul mării și trebuie că e o trăire specială să mânânci într-un asemenea cadru. 
  • Matemwe este o altă localitate în nord-estul insulei, unde sunt câteva resorturi faimoase, unde vin multe grupuri organizate și plajele sunt curate. Aici te poți bucura de relaxare totală, fără să iei contact prea mult cu lumea din afara resortului. 
  • Pe coasta de vest nu am petrecut prea mult timp, doar am trecut prin Bububu, care ne-a părut destul de mare și plin de opțiuni turistice, inclusiv hoteluri, piețe și magazine de tot felul. 
Primul loc în care am ajuns și de care ne-am îndrăgositit pentru tot ceea ce reprezintă este Alibi's Well, în Jambiani, pe coasta de est a insulei. O pensiune în cadrul unui institut de turism, unde tineri din sat învață atât teoretic, cât și practic, management ospitalier. Cea care ghidează întreg institutul și coordonează și alte activități educaționale pentru copiii mai mici din sat este o canadiancă, dedicată trup și suflet acestor pui de oameni. Locul este curat și decent, și chiar dacă nu oferă condiții de 4 stele, are o priveliște superbă, dar cel mai frumos este că studenții se ocupă de tot și te fac să te simți ca într-o adevărată familie. Sunt îmbrăcați impecabil, vorbesc o engleză curată și zâmbesc larg tot timpul. Sunt oameni buni și îți arată asta în fiecare clipă. Sunt interesați de orice le povestești, dar cel mai mult sunt interesați să te ajute și să îți facă o bucurie în orice moment. Este impresionant ce lecție de umanitate poți primi de la ei și cum realizezi că nu există destui ”mulțumesc” pe lume să le poți mărturisi recunoștința ta. În plus, banii pe care îi plătești pe cazare merg tot către susținerea institutului, deci prin simpla prezență acolo, poți sprijini educația lor. 

Tot în Jambiani, dar mai aproape de inima satului (deși în continuare față în față cu oceanul), am stat la Blue Oyster Hotel - o altă familie de oameni primitori, gata să îți asigure tot confortul necesar. Curat, aerisit, cu un spațiu generos în care te poți relaxa, cu un restaurant unde se gătește foarte bine și cu un beach bar cu muzică de vacanță. 

În Paje ne-ar fi plăcut să stăm la bungalow-urile de la Mr. Kahawa, unde sunt niște grădini feerice și care ne-a fost recomandat de localnicii din Jambiani. În schimb, aici am mâncat în mai multe zile și am revenit de fiecare dată cu mare plăcere. 

În Nungwi am stat la Amaan Beach Bungalows pe care nu-l recomandăm doar pentru că este un resort extrem de turistic și aglomerat, deși condițiile sunt decente, dar inferioare celor de la Blue Oyster. 

În Stone Town am stat la Upendo Hotel, unde am fost întâmpinați de oameni foarte drăguți, care ne-au ajutat și ne-au organizat orice ne-am dorit. Camera a fost foarte frumoasă, chiar în centrul orașului, iar pe acoperiș aveau o piscină cu o priveliște incredibilă a orașului, a oceanului și a portului, plus un bar unde joia se cânta jazz și de unde puteai visa în voie ceruri senine și nopți de vară. 

Prețul unei nopți de cazare a fost, în medie, 110$/ cameră dublă/ noapte. Sunt și alte variante, ceva mai ieftine, însă pentru un standard european de confort și curățenie + o priveliște frumoasă (cel mai adesea la ocean), am ales calea de mijloc. Desigur, există și locuri cu mult mai scumpe, dar ceea ce oferă la nivel de calitate nu este cu mult peste cele de 110$, așa că am preferat să fim moderați.  

Transport & drumuri 

Transportul pe insulă este dens și haotic. Inițial, ne-am gândit să închiriem o mașină pentru primele zile, să o folosim pentru a explora pe cât de mult posibil și pentru a ne face o idee dacă merită să o ținem în continuare sau dacă ne putem descurca folosind transportul în comun. 

Ei bine, mijloacele de transport în comun (numite Dala-Dala) sunt niște mini-camioane care îngrămădesc oamenii în remorcă. Mai sunt și niște autobuze (numerotate chiar), dar al căror orar e destul de incert și sunt destul de aglomerate, plus că străbat mulți kilometri în căldură și praf, ceea ce nu ne-a părut o idee prea bună. 

Foarte comune sunt bicicletele (mai ales printre localnici) și scuterele (mai ales printre turiști). Însă având în vedere că în afara drumului principal pentru a ajunge la orice cazare/ bar/ restaurant/ plajă/ resort/ loc de activități/ sat este nevoie să mergi pe drumuri de pământ, teren accidentat, cu gropi imense (pline de apă dacă a plouat cu o seară înainte) și mai ales având în vedere traficul extrem de haotic, ne-am gândit că mașina a fost cea mai bună alegere.

În final, am păstrat-o pe toată perioada (10 zile), asta și pentru că suntem plimbăreți și exploratori și ne place să fim cât se poate de autonomi, mobili și să ne putem hotărî să mergem ori să rămânem după bunul plac. Însă pentru cei care preferă un concediu liniștit, într-un singur resort/ loc de cazare, pot alege un transfer de la aeroport (care costă aproximativ 50$), iar pentru orice activitate organizată transportul de la/ către hotel este cel mai adesea inclus în preț. La fel, pe distanțe de câțiva kilometri (chiar și 10-20), taxiurile sunt o opțiune bună, fiind mult mai ieftine decât în Europa. Noi am folosit taxiul într-o singură seară și pentru aproximativ 5 km dintr-un capăt în celălalt al satului ne-a costat mai puțin de 5$ (în monedă locală). 

Prețul de închiriere pentru o mașină este de 35$/ zi, iar pentru un scuter aproximativ 30$ (deci diferența nu este semnificativă). Toate mașinile închiriate sunt vechi, majoritatea 4x4, dar destul de bine îngrijite. După multe cercetări prealabile, am ales să închiriem de la Kibabu Cars (în ciuda tuturor companiilor cunoscute, online, de încredere, etc). Am ales Kibabu pentru că am citit multe recomandări ale turiștilor din toată lumea și într-adevăr, au fost mai mult decât ok. Am comunicat doar pe whatsapp - le-am scris cu două zile înainte să ajungem, le-am trimis contractul electronic și le-am plătit când am luat mașina (la aeroport) și restul (pentru că am prelungit - tot prin whatsapp) atunci când am predat-o, la plecare, tot la aeroport. Nu am avut absolut nicio problemă cu mașina, dar contractul specifica totuși că în cazul oricărei probleme tehnice, Kibabu Cars ne va oferi asistență totală. Tot cei de la firmă s-au ocupat și de permisele noastre de conducere. 

Permisele internaționale nu sunt suficiente pentru a conduce în Tanzania. Este nevoie și de un permis local, care costă 10$ de persoană, așa că ne-am făcut amândoi, ca să putem fi acoperiți în orice situație. 

Alte lucruri utile de știut: 
  • în Tanzania se conduce pe partea stângă 
  • sunt foarte foarte foarte multe filtre de poliție (pe un drum de la vest la est am fost opriți de cel puțin 3 ori)
  • poliția verifică asigurarea mașinii și controlul tehnic (două timbre mari lipite pe parbriz - e bine să știi că acestea trebuie să existe și să verifici cu firma de închirieri - noi așa am făcut de la început)
  • poliția mai verifică să ai permisul local, dar și permisul internațional 
  • viteza maximă este 50km/h pe majoritatea drumurilor (cred că este unul singur unde poți merge cu 70-80 km/h)
  • toleranța de alcool este 0, deci e bine să nu conduci nici măcar după un pahar de vin
  • e foarte dificil de condus în general pentru că nu există mai deloc indicatoare (de niciun fel), noi am văzut un singur semafor - în Stone Town, nu există trotuare și nici treceri de pietoni sau prea multe reguli pentru toți participanții la trafic
  • așadar, a conduce înseamnă a feri pietonii (de pe lângă și de pe stradă, precum și cei în plină traversare prin orice loc), a feri bicicliștii, scuterele, animalele și orice altceva mai poate apărea complet imprevizibil
  • noaptea este încă și mai dificil de condus pentru că nu există iluminat public și toți cei pe care trebuie să-i ferești nu sunt nicicum semnalizați 
  • Stone Town este extreeeeem de aglomerat - de preferat să nu conduci nicicum în/ pe lângă el
Cu toate acestea, noi am reușit să facem câteva sute de kilometri, să ajungem și în Stone Town teferi și nevătămați, fără incidente, dar foarte mândri de un asemenea succes. Momentam suntem teribil de recunoscători pentru drumurile și condusul în Europa :) 

Mâncare 

Mâncarea în Zanzibar e delicioasă. Sănătoasă și gustoasă, preparată foarte bine în mai toate locurile pe care le-am încercat. E drept că am evitat piețele de pește (chiar și piața de mâncare de noapte din Stone Town) sau alte locuri care nu păreau igienice sau proaspăt aprovizionate. În schimb, am mâncat și la restaurante unde erau mai mulți localnici decât turiști și mâncarea a fost mereu foarte foarte bună. Mult pește, fructe de mare, orez și multe multe fructe. Ananasul, mango și pepenele roșu sunt nelipsite, dar ne-am bucurat și de mult cocos, fructul pasiunii, banane, jackfruit și ne-a plăcut în mod deosebit fructul de baobab. 

În zonele turistice poți mânca și feluri de mâncare internaționale dacă ții neapărat, dar nouă ne-a plăcut să facem o cură de pește și o pauză de la tot ce mâncăm acasă, în mod obișnuit. 

Prețurile variază în funcție de restaurant și de localitate. În cele mai puțin turistice o masă pentru două persoane cu câte un fel principal și un desert, plus câte un pahar de vin și o cafea costă în jur de 40-45$, însă în nordul insulei sau în restaurantele frecventate în special de turiști în Stone Town aceeași masă costă în jur de 50-55$. 

Bani

Moneda locală este TSH (Shilingi tanzaniei) și paritatea este cam 1$ = 2,300 TSH. 
Pe toată insula însă poți plăti cash atât în monedă locală cât și în dolari sau chiar în euro. Doar benzina o poți plăti numai cash în TSH. 

În multe locuri poți plăti cu cardul - dar asta presupune un comision de 5% din valoarea totală, așa că cel mai bine este să ai cash. ATM-uri se găsesc mai ales în Stone Town și cred că și în Nungwi ar fi unul, însă pe coasta de est nu am găsit niciunul, așa că am avut grijă să scoatem bani cât ne-am aflat în 'capitală' (Stone Town). 

Ce mi-a plăcut foarte mult este că nu m-am simțit înșelată niciunde. Localnicii nu cer prețuri exagerate și nu încearcă să profite de statutul tău de turist. E drept, în nord, prețurile sunt mai mari și poate există eticheta aceasta de ”profitabil” acordată turiștilor, dar în rest m-am simțit tratată corect și cu respect. Totul se negociază, ceea ce e parte din ”business”, cum spun ei. În schimb, în fiecare clipă ți se vinde ceva: o bijuterie ”făcută” de masai, un tur, un suvenir, un tablou, o plimbare cu barca, droguri, de toate. E destul de dificil să refuzi politicos, așa că cel mai ușor este să le spui că ai deja un ghid/ un tur sau că vei reveni mai târziu. 

Ce am făcut & văzut 

Ne-am plimbat prin Stone Town, ne-am pierdut pe străduțe înguste, pline de tot soiul de magazine și tot felul de oameni. Am admirat ușile de lemn sculptate, am ghicit semnele fiecărei bucăți a istoriei care a trecut peste Zanzibar. Am fost în port, în piața de noapte, am ajuns din greșeală și la piața de pește. Am fost la muzeul memorial Freddie Mercury, care a fost o încântare relaxată, am aflat povestea marii moschei și a celei prăbușite - acum în reconstrucție. Am fi vrut să mergem și la Muzeul Sclaviei, dar a rămas pentru o călătorie vizitoare (la fel și turul mirodeniilor). Am vorbit cu localnicii, am intrat în magazinele de bijuterii să admirăm tanzanitul, am văzut un apus superb de pe terasă. 

Am mers cu un ghid local să aflăm poveștile insulei și tot cu el ne-am urcat în barcă și am mers la Prison Island, unde am văzut țestoase, păuni și chiar și o căprioară și am aflat toată istoria locului. 
Am făcut adevăratul tur Safari Blue - cel care pornește din Fumba și care ne-a dus în două locuri magnifice pentru scufundări și snorkeling, apoi am luat un prânz proaspăt scos din ocean și ne-am întors folosind dor puterea vântului în pânze, ceea ce e, în sine, o experiență incredibilă.

În rest, ne-am plimbat să vedem apusuri și răsărituri, locuri mai liniștite sau mai vibrante, petreceri cu localnicii pe plajă sau cu turiștii la resorturi, seri calme cu plimbări în bezna plajei, dimineți răcoroase și pline de energia sucului de fructe de la micul dejun. 

Impresii și gânduri la final de aventură

Ce rămâne - nesfârșitele întinderi de nisip alb, spălate de spuma fină a oceanului; zeci de nuanțe de albastru, turcoaz, verde, alb, azuriu, împletindu-se, amestecându-se, despărțindu-se. Am văzut oceanul înghițind din țărm ca un flămând, am văzut valurile îndepărtându-se până când uitai că au trecut vreodată pe la picioarele tale. Am văzut vânt domol și aproape furtuna înserării. Am dormit asculând ploaia întețindu-se și am trăit dimineți de un calm fără cusur. Au fost zile cu nori deși, răsfirați, mai întunecați sau mai blânzi. Au fost zile cu soare toropitor, când simțeai căldura curgând pe orice obiect fizic, topind nisipul și apa și peștii. Am văzut pești exotici, de toate formele, mărimile și culorile. Am văzut miracolul adâncurilor cu toate vietățile care se unduiesc într-un univers ascuns, dar care strălucește minunat în zilele însorite. Am mângâiat țestoase de pământ, aduse din Madagascar și rămase prizoniere pe Prison Island (paradoxal, locul unde au fost duși sclavii - prizonieri, unde mai apoi au fost carantinați cei cu boli contagioase). Ne-am jucat cu țestoasele de apă - le-am hrănit și le-am privit înotând grațios și e incredibil câtă bucurie poate sta într-o asemenea întâlnire. 

Am văzut turiști mulți și puțini. Am văzut locuri aglomerate și locuri pustii, doar ale noastre. Am fost prin sate, am vorbit cu localnici și am dat bomboane copiiilor. Momentele în care ne-am simțit cel mai puțin turiști și cel mai mult invadatori, privilegiați, răsfățați ai sorții și totuși recunoscători pentru lumea din care venim - au fost acelea când am fi vrut cu disperare să luăm în brațe oamenii și locurile acelea, să oferim o alinare pentru toate nevoile și greutățile care nu li se văd decât atunci când treci de suprafața frumoasă, fragilă, prietenoasă, plină de căldură și de bunăvoință. O lecție de viață. O lecție pe care trebuie să o trăiești iar și iar și iar, până când te vindeci de indiferență și de ideea că totul ți se cuvine și înțelegi că mâncarea e un dar. 

Zanzibar e insula unde soarele răsare și apune - literalmente și metaforic. 


*** 

It's hard to find the right beginning of a story like Zanzibar. It's such a lively place - showcasing life in all its ways, forms and senses, it's like an amalgam of feelings where you get stuck until you forget how it all started.

I diligently dig into my memory to find the root of my desire to reach Africa, in an exotic but challenging place, in a world I didn't know much about, nor did I have a good grasp of the best way to discover its secrets. But I think it all started, in fact, from an illusion. "The illusion of an island", in my opinion, is that feeling of affection that grows within your heart when you allow the tumult of an island to adopt you. Cape Verde, Corsica, Sicily, each in turn mirrored in me an illusion and, ultimately, a defiance of the illusion – the strength of a reality which overcomes any imagination, any expectation.

This illusion drove me to Zanzibar. The rational was guided by the desire to go to a warm and safe place - where the pandemic is not a threat, where things happen naturally and where the beauty is natural. From a very very short list of possible destinations, we chose Tanzania, more precisely Zanzibar.

Plans and preparations

To plan, organize, arrange all the details of a trip in uncertain times, when the rules seem to change with each gust of wind and with the power to radically change everything like the passage of a hurricane - that was the first challenge.

So we got our plane tickets and waited. Because we were departing from Brussels, we had two options: Emirates (with a stopover in Dubai) or Qatar Airways (with a stopover in Doha). The prices were about the same, but for the stopover in Dubai we needed a negative Covid-19 test, so we chose Qatar. We paid 1250 euros for two round trips (for a period of 10 days). The flights were quite long - Brussels - Doha about 6 hours, and Doha - Zanzibar (with a technical stop in Dar-Es Salaam) about 7-8 hours. The stopover lasted about 2-3 hours. We also made sure that we were flying with Qatar until the final destination, because there are lots of national flights between Dar-Es Salaam and Zanzibar City, only operated by Qatar. Overall, it was comfortable, with hygiene rules respected by everyone, with free seats between passengers not traveling together. The only very crowded flight (completely full) was from Zanzibar to Doha on the way back.

Also good to know:

  • The entry visa to Tanzania can be paid at the border and costs between $ 50-100. For Romanian citizens (with a Romanian passport), no visa is required to enter the country for tourist purposes. However, at the entrance, the border police will photograph you and also take all your fingerprints.
  • The internet is pretty bad, except in Stone Town. We used a sim card with a local network, but the speed of the internet fluctuated most of the time. Likewise, wi-fi (although existing at all hotels, restaurants and bars on the island) is not very stable.

Vaccines

No vaccine is required in order to go to Zanzibar (mandatory ones), but if you plan to reach the mainland (not just the island), it is good to get the vaccines against yellow fever, hepatitis A and polio and tetanus. We did it all because we weren't entirely sure well in advance if we would just stay on the island or also go on a safari.

Accommodation

We stayed everywhere. Although we were in high season (which we did not know before arriving there), we decided to book in advance only the first 3 nights of accommodation, thinking that as soon as we arrive, we will start exploring, as we usually like to do and we will be able to find the ideal place to stay for the other 7 days.

What we didn't know until I got to the island is that there are many different options, depending on what you like, what you are looking for, what you wish your holiday to be like.

  • Paje is the coolest part of the East coast - the beach is clean and beautiful, the tide is not as high as in Jambiani (next village to the south), there are many restaurants and many hostels/ hotels/ villas/ bungalows - with various prices. There are many kite-surfing schools in Paje and it seems to be a place where fans of this sport like to gather (probably they have good wind there).
  • Jambiani, the neighbouring village, is much quieter, you can have more contact with the locals and their daily lives, the prices are a bit lower and you can have long walks on the beach (in about 40 minutes you can reach Paje or by car in 10 minutes). In Jambiani, the ocean is ready to receive you, especially in the morning and in the evening, otherwise the water recedes so much that you can barely distinguish it at the horizon. And very early in the morning you can admire the most beautiful sunrises in the world.
  • Stone Town is the capital of the island and the busiest place, the busiest of all, but also the closest to the European idea of ​​a city. The beach is smaller, but there are other interesting things to see and discover as soon as you get here.
  • Nungwi, in the northernmost point of Zanzibar, is certainly the most touristy point - full of resorts, with beautiful, wide and clean beaches. The most beautiful sunsets are also in here. Of course everything is more expensive than the rest of the island, but in the evening you have many more options of bars/ restaurants/ shops of all kinds made for the hundreds of tourists who walk here every day. We didn't get to Kendwa, although it's very close to Nungwi, but it has about the same reputation, so we thought it didn't suit us so well.

Other places where we did not stay, but through which we passed and/ or spent a day/ evening /a few hours:

  • Fumba, also a small village, in the South of the island, where there is a lot of peace and you can enjoy the beach on your own pace (of course, depending on the tide)
  • Bwejuu and Dongwe, two villages near Paje (going North) - small, with beautiful beaches, with fewer accommodation options, but with many locals ready to offer you all sorts of tours (especially those that include sailing to places suitable for snorkelling/ diving). In Dongwe is also the extremely famous restaurant "The Rock" where tourists crowd to make dinner reservations, because the restaurant is literally on a rock in the middle of the ocean and it must be a special experience to eat in such a setting.
  • Matemwe is another town in the Northeast of the island, where there are some famous resorts, where many organized groups come and the beaches are clean. Here you can enjoy total relaxation, without making too much contact with the world outside the resort.
  • We didn't spend much time on the West coast, we just went through Bububu, which seemed quite large and full of touristy options, including hotels, markets and shops of all kinds.

The first place we arrived and fell in love with for everything it represents is Alibi's Well, in Jambiani, on the East coast of the island. A guesthouse within a tourism institute, where young people from the village learn both theoretically and practically - hospital management. The one who runs the whole institute and coordinates other educational activities for the younger children in the village is a Canadian teacher, dedicated body and soul to these kids. The place is clean and decent, and even if it doesn't offer 4-star conditions, it has a great view, but the best part is that the students take care of everything and make you feel like in a real family. They are impeccably dressed, speak English fluently and correctly and have a large smile all the time. They are kind people and they show you that on every occasion. They are interested in everything you tell them, but most of all they are interested in helping you and making you happy all the time during your stay. It is impressive what a lesson of humanity you can learn from them and how you realize that there are not enough "thanks" in the world to be able to express your gratitude. In addition, the money you pay for accommodation also goes to support the institute, so by simply being there, you can support their education.

Also in Jambiani, but closer to the heart of the village (although still facing the ocean), we stayed at Blue Oyster Hotel - another bunch of welcoming people, ready to provide you with all the necessary for your comfort. Clean, airy, with a generous space where you can relax, with a restaurant where they serve very well cooked meals and with a beach bar – this is the place where your home away from home is.

In Paje we would have liked to stay at the bungalows at Mr. Kahawa, where there are some enchanting gardens and which was recommended to us by the locals from Jambiani. Unfortunately, they were fully booked until February so instead, we chose to eat here for several days in a row and came back each time with great pleasure.

In Nungwi we stayed at Amaan Beach Bungalows which we do not recommend just because it is an extremely touristy and crowded resort, although the conditions are decent, but inferior to those we found in Jambiani.

In Stone Town we stayed at the Upendo Hotel, where we were greeted by very nice people, who helped us organizing everything we wanted (in terms of tours, visits, dinner recommendations). The room was very beautiful, right in the city centre, and on the roof they had a swimming pool with an incredible view of the city, the ocean and the port, plus a bar where jazz was played on Thursdays and where you could freely dream of clear skies and summer nights.

The price of one night's accommodation was, on average, $110/ double room/ night. There are other options, a bit cheaper, but we preferred to stick to a European standard of comfort and cleanliness + a beautiful view (most often at the ocean). Of course, there are much more expensive places, but what they offer in terms of quality is not much above the $110 ones, so we chose something in the middle.

Transport

Traffic on the island is dense and chaotic. Initially, we thought of renting a car for the first few days, using it to explore as much as possible, and getting an idea of ​​whether it was worth keeping it for longer or if we could simply use public transportation.

Well, public transportation (called Dala-Dala) is a mini-truck that piles people in the trailer. There are also some buses (they even have numbers), but the schedule is quite uncertain and they are usually quite crowded, plus they go for many kilometres through lots of dust and heat, which did not seem like a good idea.

Bicycles (especially among locals) and scooters (especially among tourists) are very common. But considering that you need to exit the main road (and the only paved one) to get to any accommodation/ bar/ restaurant/ beach/ resort/ place of activity/ village and you need to take these bumpy dirt roads, with huge holes (full of water if it rained the night before) and especially considering the extremely chaotic traffic, we thought the car was the best choice.

In the end, we kept it for the whole period (10 days), also because we love to explore as much as possible and we like to be as autonomous as possible, and to be able to decide to go or stay somewhere on the spur of the moment. But for those who prefer a quiet vacation, in only one resort/ accommodation, they can choose a transfer from the airport (which costs about $50), and for any organized activity the transport from/ to the hotel is most often included in the price. Likewise, over distances of a few kilometres (even 10-20), taxis are a good option, being much cheaper than in Europe. We used the taxi on one occasion and for about 5 km from one end of the village to the other it cost us less than $5 (in local currency).

The rental price for a car is $35/ day, and for a scooter about $30 (so the difference is not significant). All rental cars are old, most of them are 4x4, but quite well maintained. After lots of research, we chose to rent from KibabuCars (despite all known, online, trusted companies, etc.). We chose Kibabu because I read many recommendations from tourists from all over the world and indeed, they were more than ok. We only communicated on Whatsapp - we texted them two days before our arrival, sent them the pdf version of the contract and paid them when we picked-up the car (at the airport) and the rest (because we extended our rental period - also via whatsapp) we paid when we handed the car back, also at the airport. We had absolutely no problem with the car, but the contract still specified that in case of any technical issue, Kibabu Cars was to provide us with full assistance. The company also took care of our driving licenses.

International driving licenses are not enough to drive in Tanzania. We also needed a local permit, which cost $10 per person, and we both did it so we could be covered in any situation.

Other useful things to know:

  • in Tanzania you drive on the left side
  • there are A LOT of police filters (on our way from the West coast to the East coast we were stopped at least 3-4 times)
  • the police check the car insurance and the technical control (two large stamps that should be on the windshield - it's good to know that they must be there and check with the rental company - we did so from the beginning)
  • the police also check that you have a local permit, but also an international permit
  • the speed limit is 50km/h on most roads (I think there is only one where you can go with 70-80 km/h)
  • there is 0 alcohol tolerance, so it's best not to drive after having a glass of wine
  • it's very difficult to drive in general because there are no signs at all (of any kind), we saw only one traffic light - in Stone Town, there are no sidewalks and no pedestrian crossings or too many rules for all traffic participants
  • therefore, driving means avoiding pedestrians (on and off the street, as well as those simply crossing the street anywhere they feel like it), avoiding cyclists, scooters, animals and anything else that can pop up in your way totally unexpected.
  • in the night is even more difficult to drive because there is no public lighting and all those you have to avoid are not signalled at all
  • Stone Town is extremely crowded - preferably not to drive in/ around it at all

However, we managed to do a few hundred kilometres (both of us), to reach Stone Town safe and sound, without any incidents, whilst very proud of our little a success. At the moment we are terribly grateful for the roads and driving in Europe :)

Food

The food in Zanzibar is delicious. Healthy and tasty, very well prepared in almost all the places we tried. It's true that we avoided fish markets (even the night market in Stone Town) or other places that didn't seem hygienic or freshly stocked. Instead, we also ate at restaurants where there were more locals than tourists and the food was always very very good. Lots of fish, seafood, rice and lots and lots of fruits. Pineapple, mango and watermelon are there at almost every meal, but we also enjoyed coconut, passion fruit, bananas, jackfruit and we especially liked the baobab fruit.

In the touristic areas you can also eat international dishes if you really want to, but we enjoyed delving into fish meals and having a break from everything we normally eat at home.

Prices vary depending on the restaurant and the village/ area. In the less touristy places a two-course meal for two persons (including alcoholic and non-alcoholic beverages) costs around $40-45, but in the North of the island or restaurants where there are only tourists in Stone Town for example the same meal could cost around $50-55.

Money

The local currency is TSH (Tanzanian Shilings) and the exchange rate is about $1 = 2,300 TSH. Throughout the island, however, you can pay in cash in both local currency and dollars or even euros. Only petrol can only be paid in cash in TSH. In many places you can pay by card - but this involves a commission of 5% of the total value, so it is best to have cash. ATMs are mostly found in Stone Town and I think there would be one in Nungwi as well, but we didn't find any on the East coast, so we made sure to withdraw money while we were in the 'capital' (Stone Town ).

What I really liked was that I didn't feel ‘cheated’ at all. The locals do not ask for exaggerated prices and do not try to take advantage of you being a tourist. It's true, in the North part, the prices are higher and maybe there is this label of "profitable" given to tourists, but otherwise we felt treated fairly and respectfully. Everything is negotiated, which is part of the "business", as they say. However, in every single moment you are sold something: jewellery "made" by Masai, a tour, a souvenir, a painting, a boat ride, drugs, anything you could think of. It's quite difficult to politely say no, so the easiest way is to tell them that you already have a guide/ tour or that you will come back later.

What to do & see

We walked through Stone Town, we got lost on its busy narrow streets, full of all kinds of shops and all kinds of people. We admired the carved wooden doors, we tried to guess the signs of every piece of history that passed over Zanzibar. We went to the port, in the night market, we accidentally reached the fish market as well. We went to the Freddie Mercury Museum, which was an enjoyable small place to visit, we learned the story of the great mosque as well as the collapsed one - now under reconstruction. We would have liked to go to the Slavery Museum, but it’s on our list for a future trip to Zanzibar (same for the spice tour). We talked to the locals, we went into the jewellery stores to admire the Tanzanite, we watched a beautiful sunset from a restaurant’s terrace.

We went with a local guide to find out the stories of the island’s capital city and with him we got on the boat and went to Prison Island, where we saw turtles, peacocks and even a deer and found out all the history of the place.

We did the real Safari Blue tour - the one that started in Fumba and took us to two magnificent places for diving and snorkelling, then we took a fish lunch (freshly out of the ocean) and came back using only the power of the wind in the sails, which it is, in itself, an incredible experience.

Otherwise, we walked on the beaches, we admired sunsets and sunrises, we went to quieter or more vibrant places, parties with locals on the beach or with tourists at the resorts, we enjoyed peaceful evenings with long walks in the dark, by the ocean, and cool mornings’ breakfast full of pineapple and mango juice.

Thoughts at the end of the adventure

What I’d like to keep with me forever, like in a scrapbook, from this trip: the endless stretches of white sand, washed by the fine foam of the ocean; dozens of shades of blue, turquoise, green, white, azure, intertwining, mixing, parting. Seeing the ocean swallowing from the shore like a hungry man, hearing the waves receding until you forget that they were ever at your feet… Seeing the gentle wind and the almost storm in the evening. Sleeping whilst listening to the rain intensifying and living a flawless calm in the morning.

There were days with thick clouds, scattered, sometimes darker or sometimes invisible. There were days with burning sun, when you could feel the heat flowing over any physical object, melting the sand and the water and the fish. I saw exotic fish, of all shapes, sizes and colours. I have seen the miracle of the depths of the ocean, with all the creatures that live there in a hidden universe, but which glows wonderfully on sunny days. We touched tortoises, descendants of those brought from Madagascar – sadly they are today’s prisoners of the Prison Island (the same place where the slaves were taken back in the day as prisoners, and where later those with contagious diseases were quarantined). Played with water turtles - feeding them and watching them swim gracefully and realizing how much joy can such a moment bring in one’s life.

We saw lots of tourists and few of them. We saw crowded and deserted places, just ours. We went through the villages, talked to the locals and gave candies to the children. The moments when we felt the least tourists and the most invading, privileged, spoiled and yet grateful for the world we come from - were those when we desperately wanted to embrace those people there, to offer them a relief or our support for all the needs and difficulties that could only be seen when you look beyond the beautiful, fragile, friendly surface, full of warmth and goodwill. A life lesson. A lesson you have to learn again and again and again, until you get healed from your indifference and sense of entitlement and you simply understand that food is a gift.

Zanzibar is the island where the sun rises and sets - truly and figuratively.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu