vineri, iulie 3

Ne mai căsătorim?/ Are we still getting married?



[English version below] 

Luni de provocări

Pandemia asta ne-a afectat pe toți. Pe unii mai mult, mai drastic, la nivel medical, financiar ori social, pe alții psihic, emoțional sau doar organizațional.

Sunt recunoscătoare că sunt sănătoasă și toți cei dragi sunt la fel, am trecut cu toții prin perioada asta de confuzie și nebunie în diverse feluri, dar cert este că nu a fost ușor pentru nimeni.
Nu vreau să mă plâng, sunt convinsă că sunt oameni care au suferit și încă mai trăiesc greutăți crunte.

În ce mă privește, am muncit enorm de mult în ultimele luni (și de acasă și de la birou), am ratat concedii, drumuri acasă, nu mi-am văzut părinții și prietenii. Am simțit că mi s-au tăiat aripile, libertățile, bucuriile, spațiul meu de sprijin sufletesc pentru a putea munci neobosită. Am acumulat iar prea mult stres și ușor ușor corpul meu mi-a strigat că trebuie să mă opresc. Pe partea lui, Bogdan a muncit și el enorm toate lunile astea, până când spatele lui a cedat așa că a rămas în concediu medical de câteva săptămâni bune. Astfel că acum planurile noastre se face între vizite la medici și sesiuni de kineto-terapie. Cu nervii întinși la maxim, vrem doar să ne luăm o mică vacanță în vara asta să ne plimbăm, întremăm, revenim.

Dincolo de toate astea, pe 23 august plănuisem la București o nuntă faină cu familie, prieteni, colegi – unii mai de aproape alții mai de departe. Am așteptat până la jumătatea lui mai nesiguri dacă ar trebui să amânam evenimentul sau nu. Ne-am dat seama că august nu este de fapt atât de departe și pentru siguranța tuturor celor pe care ni-i dorim alături este mai bine să căutăm să reprogramăm nunta pentru anul viitor.

Zis și făcut.

Caz de forță majoră

Ce mă tot învață viața de adult este că nimic nu-i atât de simplu cum pare. Credeți că a fost ușor să ne reprogramăm nunta? Sigur că nu.

Am început cu locația – principalul pilon. I-am sunat pe cei de acolo, căutând înțelegere pentru că suntem practic forțați de împrejurări să reprogramăm nunta pentru anul viitor. Inițial au spus că ar trebui să fie în regulă. După câteva săptămâni ne-au spus că se aplică o majorare de 30% pentru că e 2021 J. Ne-am supărat teribil, ne depășea orice buget am fi putut strânge. Am încercat să negociem să rămânem la prețul agreat inițial. După alte două săptămâni au fost de acord. Am răsuflat ușurați și am început să anunțăm toți ceilalți furnizori despre noile planuri. Fotograful și muzicanții ne sunt prieteni și au fost mai mult decât înțelegători. Managerul hotelului a înțeles, de asemenea, situația și lucrurile au părut în mare parte aranjate pentru 2021. Ne-a mai rămas să contactăm Biserica – unde sperăm, din nou, să fim întâmpinați cu înțelegere.

Povestea însă nu se termină aici. Mai trece o vreme până când suntem sunați de reprezentanta locației care ne spune că proprietarii vor să folosească spațiul în alte scopuri începând cu anul viitor. Desigur, decizia nu era finală, urmau discuții și negocieri, ea voia doar să ne avertizeze că există o mare posibilitate să fim nevoiți să ne reorganizăm nunta. Panică panică panică. Încotro. Am început să căutăm alternative. În București. În afara lui. La mare. În Ardeal. Cumva, simțeam că reluăm toată organizarea. Sincer vorbind, anul trecut când am început planul ”nunta” am dat câteva telefoane în 2-3 locuri care ne-au părut mai faine în București, când am fost în vacanță am văzut unul dintre ele, ne-a plăcut și ne-am decis. Acum însă, am aflat lucruri cutremurătoare (în special din punct de vedere financiar) despre industria asta în România. 

Las mai jos câteva dintre ele, ca idee:
- pentru nunți la restaurante faine și spațioase, de cele mai multe ori trebuie să fii de acord ca printre invitații de la nunta ta să fie și clienții localului (în București mai ales)
- ca să rezervi un restaurant pentru o nuntă de aproximativ 150 de persoane, prețul minim este undeva la 28.000 de euro!!!
- costul unui wedding planner pentru a te ajuta cu o ”destination wedding”, planner care nici măcar nu se află în România, la fel ca noi, deci nu poate ajuta prea multe cu treburile care necesită prezența fizică: 3500 de euro!!!
- multe locații cărora le-am cerut oferte pe mail (după ce am discutat la telefon) nu au catadicsit să răspundă nici două săptămâni mai târziu
- în multe dintre palatele ori castelele unde se organizează nunți de cele mai multe ori vei avea nunta într-un cort în curtea palatului respectiv sau, dacă ești mai norocos într-una dintre sălile din interior (lângă celelalte două nunți organizate simultan)
- sunt foarte multe locuri faine în țară unde poți organiza o nuntă – în peisaje rupte parcă din rai – în schimb dacă ai de transportat oameni mai bine îți iei gândul pentru că infrastructura rutieră din România pur și simplu nu permite: aeroporturi apropiate (sub 2 ore de mers cu mașina) sau un drum rutier de sub 3 ore de la/ între cele mai importante orașe: București, Cluj, Brașov, Iași, Galați, etc.

În fine, după alte 10 zile de la vestea neliniștitoare, suntem anunțați că va fi în regulă – proprietarii au decis asupra anului viitor: vor continua să organizeze nunți acolo și toată lumea-i mulțumită.
Well done, mult zgomot pentru nimic. Doar puțină agitație.

Și totuși, să fim legal căsătoriți…

Cu o piatră pe inimă mai puțin, ne gândim că am putea face cununia civilă în vara aceasta – pentru toate aspectele legale și mai ales pentru sufletele noastre.

Ne-am gândit inițial că vom putea ajunge în România în vacanța de vară, așa că am căutat detalii despre căsătoria civilă la Primăria Sectorului 3 București. Dincolo de toate actele de care avem nevoie, ne putem programa (alege data nunții) online (wow) simplu și ușor. Problema este că putem depune toate actele doar personal cu: 14 zile înaintea nunții dacă ziua nunții este într-o zi de luni/ marți/ miercuri/ joi, cu 13 zile înaintea nunții dacă ziua nunții este sâmbătă, cu 12 zile înaintea nunții dacă aceasta este într-o zi de vineri. În concluzie, trebuie sa ne alocăm minimum două săptămâni să fim în România – ceea ce e puțin cam mult. În plus, în momentul acesta, nu putem merge în România fără a fi puși în carantină la domiciliu 14 zile.

Așadar, cum suntem doi oameni cărora ne place să găsim soluții, ne-am gândit la alte opțiuni: Ambasada României în Belgia. Am căutat informații și date de contact. Sunt 3 numere de telefon la care se dau informații consulare și un număr pentru urgențe. Desigur, am apelat pe rând toate cele 3 numere. Timp de o săptămână. Zilnic. Câteva ore bune pe zi am sunat continuu de pe două telefoane la numerele de telefon ale ambasadei. Niciun răspuns. Am scris și un mail – tot la adresa afișată pe site. 

În final, ne-am încumetat să sunăm la numărul pentru urgențe unde am explicat politicos că am recurs la acest apel pentru că nu am primit niciun răspuns la celelalte numere. Am fost întâmpinați cu multă severitate și ni s-au cerut explicații – despre ce alte numere e vorba, dar ce vrem de la ei. Ni s-a spus că numerele de pe site nu sunt corecte și ar trebui schimbate. Apoi, am explicat situația noastră. Răspunsul a venit simplu și sec: ”N-aveți nicio șansă!”. Păi cum? Am întrebat nedumeriți. Explicația grăbită și deja enervată a fost următoarea: ”poate prin noiembrie, suntem deja plini până atunci și nu știm dacă din toamnă vine al doilea val și iar ne vor închide, deci nu vă pot face programare, deci nu se poate.”. Am rămas puțin fără cuvinte, apoi am întrebat de alte soluții – ni s-a spus să încercăm la primăria din Bruxelles de care aparținem. Să facem căsătoria acolo. 

Supărați, le-am spus că nu ni se pare în regulă să ne paseze la autoritățile belgiene, noi fiind cetățeni români. Desigur, doamna a devenit și mai iritată, a ridicat tonul la noi pentru că nu înțelegem, ei au reguli și proceduri și noi nu îi lăsăm să-și facă treaba și ținem numărul de urgență ocupat. Apoi a mai venit o doamnă la telefon, care, pe un ton ceva mai calm ne-a spus să trimitem un mail – ceea ce făcusem deja. Ne-a spus că nu a primit nimic de la noi pentru că (surpriză!) nici adresa de email de pe site nu era corectă. Așa că am retrimis – fiind asigurați că vom primi un răspuns și poate, o programare, pentru luna noiembrie.

Ce păcat că, în urmă cu câteva săptămâni, câțiva prieteni români au necesitat sprijin consular din partea aceleiași ambasade din Belgia și au avut marele noroc să fie în contact cu doamna Constantinescu, care a făcut mai mult decât ce era omenește posibil pentru a-i ajuta în problema lor, o problemă cu mult mai gravă decât situația noastră de acum. Și ce trist că doamna Constantinescu nu are colegi la fel de politicoși, amabili și gata să își ofere sprijinul – așa cum ar trebui să fie tot personalul ambasadei, în special atunci când acordă asistență cetățenilor lor ...

Am sunat apoi la primăria din comuna de care aparținem. O doamnă destul de drăguță ne-a explicat că serviciul de stare civilă (întreg serviciul aparent) este în concediu și nu ne poate da foarte multe informații, dar în mare ne trebuie câteva acte (cam aceleași cerute și de autoritățile române + alte câteva certificate de rezidență, naționalitate și stare civilă) traduse și legalizate și depuse la ei cu o declarație tip, apoi ne putem programa data nunții propriu-zise. Colega care reprezintă serviciul de stare civilă revine din concediu spre sfârșitul lunii iulie. Să revenim atunci. Desigur, după o astfel de posibilă căsătorie va trebui sa traducem și să legalizăm certificatul de căsătorie în românește pentru a fi valabil și pentru autoritățile din România.

Practic, cam aici suntem zilele acestea.

Încercăm să ne căsătorim (măcar civil), ne luptăm cu birocrația, cu oamenii (unii așa ziși diplomați) nepoliticoși și așteptăm să se facă cerurile mai limpezi (și la propriu și la figurat).

Ce este cert, e că la un moment dat, ne vom căsători. Într-o formă sau alta. Și vom căuta să ne fiți alături – așa că fiți pe fază – va veni o invitație – cam pe când vom reuși să fim siguri de ce ar trebui să scriem în ea.

Dar, uite, este devreme-n vară…

***

Oh, these challenging months

This pandemic has affected us all. For some, it had much more serious implications from either a medical or a financial perspective, while for some others it meant a huge change for their lifestyle which impacted their mental or emotional state. 

I am grateful that I am healthy and all my loved ones are the same, we have all gone through this period of confusion and madness in various ways, but it is certain that it wasnt easy for anyone. I am not complaining, I am convinced that there are people who have suffered significantly and still live in severe difficulties.

As for me, I worked a lot in the last months (both at home and at the office), I missed holidays, trips home, I didn't see my parents and friends. I felt that my freedoms, my joys were cut off, everything that kept me happy and able to continue working tirelessly was somehow taken away from me. I accumulated too much stress and slowly my body showed signs that I need to take it easier. For his part, Bogdan also worked hard all these months, until his back gave up so he is on medical leave for several weeks now. Now our plans are made between visits to doctors and physiotherapy sessions. With our nerves stretched to the limit, we just want to take a little vacation this summer to walk, relax, and regain our life balance and our ease of mind.

Beyond all this, on August 23, we had our wedding planned to take place in Bucharest together with family, friends, colleagues from all over Europe. We have been waiting for more certainty regarding large events before deciding that it’s impossible to go on with the wedding this summer. In the end, we realized that August is not really that far away and for the safety of all those attending, it would be better to reschedule the wedding for next year.
Said and done.

Force majeure or not?!

What adult life teaches me every day is that nothing is as simple as it sounds. Do you think it’s easy to reschedule a wedding? Of course not.

We started with the venue – which we consider the main pillar. We called our contact there, seeking their understanding since we were practically forced by circumstances to reschedule the wedding for next year. They initially said it should be okay. After a few weeks we were told that a 30% increase is applied because the event will take place in 2021 J. We were terribly upset, it exceeded any budget we could have raised. We tried to negotiate to keep the initially agreed price. After another two weeks they agreed. A sigh of relief and so we started announcing all the other stakeholders about the new plans. The photographer and the musicians are our friends and they were more than sympathetic, agreeing immediately with our plans. The hotel manager also understood the situation and things seemed mostly settled for 2021. We still have to get in touch with the priest but we hope that this aspect will go smoothly.

But the story does not end here. After a little while we get a call from the representative of the venue who tells us that the owners want to use the space for other purposes starting next year. Of course, the decision was not final, discussions and negotiations were still ongoing, she just wanted to warn us that there is a strong possibility that we would have to find another venue for our wedding. Panic Panic Panic. And here we are, looking for alternatives. In Bucharest. Outside. At the seaside. In Transylvania. Somehow, I felt like we were resuming the whole organizing that we started last summer. Honestly, last year when we put together this plan we made a few calls in 2-3 places that we thought were nicer in Bucharest, then while we were on vacation we visited one of them, we liked it and we decided to go for it. But now, I found out shocking things (especially from a financial point of view) about this whole wedding industry in Romania. 

I will leave here some of them, in case you were curious:
- for weddings to take place at beautiful and spacious restaurants, most of the time you have to agree that among the guests from your wedding should be their regular customers (especially in Bucharest)
- to book a restaurant for a wedding of about 150 people, the minimum price is somewhere at 28,000 euros !!!
- the cost of a wedding planner to help you organize a "destination wedding", a planner who is not even physically in Romania, just like us, so he can't help too much with things that require physical presence: 3500 euros !!!
- many locations to which I inquired about their offers by e-mail (after talking on the phone) did not reply at all
- in many of the palaces or castles where weddings are organized most of the time you will have the wedding in a tent in the courtyard of the respective palace or, if you are luckier to use one of the ballrooms inside – in all the other ballrooms expects one or two other weddings organized simultaneously.
- there are many amazing places in the countryside where you can organize a wedding - in such heavenly surroundings – however if you have to transport people there you better think twice because the road infrastructure in Romania simply does not allow it – with no nearby airports (under 2 hours of driving) or a road less than 3 hours from / between the most important cities: Bucharest, Cluj, Brasov, Iasi, Galati, etc.

Finally, after another 10 days since the disturbing news, we are told that it will all be fine - the owners have decided on next year: they will continue to organize weddings there and everyone is happy.
Well done, just a storm in a teacup.

But still… getting married legally?!

With less burdensome things on our minds, we think we could have a civil marriage this summer - for all the legal reasons and especially for us two.

We initially thought that we would be able to arrive in Romania for the summer holidays, so we looked up details about the civil marriage at the City Hall in Bucharest. Beyond all the documents required, we can schedule (choose the wedding date) online (wow) simply and easily. The problem is that we can submit all documents only in person: 14 days before the wedding if the wedding day is on a Monday / Tuesday / Wednesday / Thursday, 13 days before the wedding if the wedding day is on a Saturday, 12 days before the wedding if it it's on a Friday. In conclusion, we have to spend at least two weeks in Romania. In addition, at this point, we cannot even go to Romania without being quarantined at home for 14 days.

So, as we are two resourceful persons, we quickly thought about other options: the Romanian Embassy in Belgium. I looked up online for information and contact details. There are 3 telephone numbers for getting consular information and an additional emergency number. Of course, we tried to call all 3 numbers. For a week. Daily. A few hours a day we kept on calling continuously using two phones. There was no answer. I also wrote an email - also using the address displayed on their website. 

In the end, we dared to call the emergency number where we politely explained that we had used this number because we had not received any answer to the other 3. We were greeted with great severity and asked for explanations - what other numbers are we referring to, and what do we want from them. She also told us the 3 numbers are not correct, and they need to change them on the website. Then, we explained the situation. The answer came simple and dry: "You don’t have any chance!". Well how so? we asked puzzled. The hurried and already annoyed explanation was the following: "maybe sometime in November, as we are already full by then and we don't know if the second wave will come in the fall and they will close the embassy again, so I can't make an appointment for you, so it can't be done.". We were left speechless for a while, then asked for other solutions - we were told to try at the City Hall of the commune we live in and get married there.

Upset, we told her that we think it’s not ok to simply ‘pass’ us on to the Belgian authorities, as we are Romanian citizens. Of course, the lady became even more irritated, she raised her voice to us because we don't understand, “they have rules and procedures and we don't let them do their job while keeping the emergency number busy.” Then another lady came on the phone, who, in a slightly calmer tone, told us to send an e-mail - which we had already done. She told us that they did not receive anything because (surprise!) the email address on the site was not correct either. So we resent it – whilst she assured us that we’ll get an answer and maybe an appointment for November.

It is such a shame that few weeks ago some Romanian friends required consular support from the exact same Embassy in Belgium and they were so lucky to be in contact with Mrs. Constantinescu which did all the efforts in the world to help them while transiting Romania. Too bad her colleagues are not as polite and helpful as she was and as all the Embassy’s staff should be, especially when giving assistance to their citizens…

I then called the town hall of the commune we belong to. A nice lady explained us that the civil marriage service (the entire service it seems) is on vacation and she couldn’t give us much information, but basically we need some documents (about the same ones required by the Romanian authorities + several other certificates of residence, nationality and marital status) translated and legalized and submitted together with a standard declaration, and only then we can schedule the actual wedding date. The colleague representing the whole service returns from leave towards the end of July and we should call then to verify all the info she gave us is accurate. Of course, after this marriage we will have to translate and legalize the marriage certificate in Romanian in order to be valid for the Romanian authorities as well.

Basically, this is where we are these days.

We are trying to get married (at least the civil marriage), we are fighting the bureaucracy, the rude people (sometimes called diplomats) and we are waiting for the sky to get blue again (both literally and figuratively).

For sure - at some point, we will get married. In one form or another. And we will try to be joined by as many dear ones as possible - so stay tuned - an invitation will come – around the time when we will be sure what place, date and timings we should write in it.

Meanwhile, it's still early in the summer…

Un comentariu:

  1. Suna descurajant nunta la cort, dar adevarul este ca am fost anul trecut la o nunta la cort in Buftea absolut superba! Si au ajutat mult verdele si umbra din jurul cortului.

    RăspundețiȘtergere