Balcicul cu străduțe armonioase și cochete, ca un mister nesfârșit, cu un vânt liniștitor care ordona parcă toate imperfecțiunile într-o dragoste solară.
La Kaliakra norii înghesuiau apusul. Și marea mi-a strigat din nou cât mă iubește și-am prins între gene toate locurile astea ca-n cărțile pe care le citeam cu nesaț în școala generală... așa cum mi le imaginasem, copleșitoare, îmbietoare, parte din mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu