Cândva, acum ceva mai mulți ani, m-am certat cu Dumnezeu. Căci am considerat că am pierdut prea mulți oameni dragi și dacă ar fi existat cu adevărat un Dumnezeu, gândeam eu, nu ar fi îngăduit să mi se frângă bucuria adolescenței așa brutal. Am decis atunci că a mea credință o pot păstra doar în mine, rezervată și sceptică, dezrădăcinată și fragilă, departe de orice Biserică și de orice divinitate „creatoare”. Și-am tăcut. Am ales să nu vorbesc despre asta sub nicio formă și să-mi construiesc eu viața în cel mai frumos mod cu putință.
Nu am încetat să simt profunzimi, au mai existat momente încărcate de multă spiritualitate care mi-au făcut bine și mi-au îmblânzit revolta, negarea și tristețile. În schimb, am refuzat orice urmă de dumnezei, biserici și rugăciuni. Așa am considerat eu că e corect pentru sufletul meu.
Astăzi, în schimb, s-a mișcat în mine o credință pe care nu o știam a fi parte din ceea ce sunt. Astăzi, parcă această credință abia s-a născut și pentru prima dată după atât de mult timp am simțit să spun: „cineva acolo sus mă iubește”. Și mă iubește prin toți oamenii care mă iubesc aici, pe pământ. Și mă iubește pentru că mă salvează atunci când mă simt pierdută ori singură ori indecisă. Pentru că oamenii ăștia minunați cred în mine și azi mi-am dat seama că și eu cred în ei și în mine și în credință. Cred în puterea aceea miraculoasă care cutremură un om din rădăcini, care-i dă speranță și-i arată că minunile se întâmplă, pur și simplu.
Și nu, minunile nu sunt atunci când visurile se împlinesc. Acelea sunt doar fericiri. Minunile sunt momentele în care ne intersectăm viața cu alte vieți, menite să ne arate o altfel de lumină.
Azi am primit cel mai frumos mărțișor posibil: un fel de credință nouă, sau poate o împăcare cu acel Dumnezeu al ortodoxiei ori acea divinitate a oricărei religii. Acum cred diferit, ca și cum am reîntregit credința dinăuntrul meu. Acum cred cu toate completările de care aveam atâta nevoie.
p.s.: vă sunt recunoscătoare pentru toate (re)găsirile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu