Cea mai frumoasă zi a fost...

Nu m-ai cumpărat cu ciocolată elvețiană scumpă

Nu m-ai cumpărat nici cu simfonia de concerte și piese de teatru drumuri spre operă

bilete la scorpions și ozzy

Nu m-ai cumpărat cu sărutul fugărit până în capul scărilor sau cu aerul de deasupra Petroșaniului

nici cu joaca aceea de-a îmbrățișarea pe la politehnică

Nu m-ai cumpărat nici pe scările de la universitate nici sub vreo umbrelă despuiată de vamă înnoptată

Nu m-ai putut cumpăra nici cu Parisul promis nici cu cel ținut în pumnul jucăuș, nici c-un Montmarte confuz

nici măcar cu Barcelona făcătoare de minuni

Nu m-ai cumpărat cu Iașiul sălbatic de ora primăverii

nici la început de an în Clujul proaspăt albit de uitare

Nu m-ai cumpărat cu toate trupele rock în care cântai sau care-ți gâlgâiau în laringe

nici cu poezii strecurate în bancă într-o școală mai veche decât praful însuși

nici cu zâmbetul ștrengar al chitarelor când ți se odihneau sub degete

Nu m-ai cumpărat cu portugheza smintită de pe buze

ori cu versuri scrise impecabil prin mașini

Nu m-ai cumpărat cu cerceii păianjen

sau cu fumul din mâna stangă

nici măcar cu bucățica aceea de muzică ascunsă-n buzunarul ca o cutie cioplită

Nu m-ai cumpărat cu siguranța cu care mângâiai volanul pe sub florile de tei

nici cu festivaluri peste nisip sau cu nisip peste piele sau cu piele peste așternuturi

Nu m-ai cumpărat nici pe pontonul de lemn

nici sub luminile extravagante ale Manchesterului Bucureștiului Genevei

Cumpără-mă întotdeauna mâine!

”cea mai frumoasă zi a fost la-nceput, când nu mă puteai minți...”

Vara asta... mă iau în serios!

Se întâmplă ca lucrurile să se așeze, ca întotdeauna.

Se spune că nu primim ceea ce ne dorim, doar ceea ce avem nevoie. Așadar, se pare că aveam o nevoie ascunsă de a schimba ceva  - felul de a mă îmbrăca, programul de lucru, mediul, casa, puțin câte puțin, chiar și anumite păreri și atitudini.

De marți încep internshipul la Guvernul României, în cabinetul purtătorului de cuvânt al Guvernului. Și știu că va fi o experiență inedită, complet diferită de tot ce am trăit până acum și o șansă ce-apare rar, dar care vine la pachet cu multe posibilități. Cea mai importantă dintre ele, posibilitatea de a crește - poate că voi afla, poate că mă voi răzgândi, poate voi adăuga sau voi elimina elemente din personalitatea mea și din felul meu de-a acționa. Oricum ar fi, voi fi omul potrivit în locul potrivit, încercând să alinieze momentele oportune.

Acum 11 luni, când plecam pe tărâm francez, îmi propuneam să nu am așteptări în niciun sens, să îmi pot lua zborul cu inima deschisă și să iau tot ceea ce vine cu bucurie și ochi voioși. O promisiune asemănătoare îmi fac și acum - să nu las fericirea să mă trădeze nicio secundă.

Și mai promit că o să mă schimb doar în moduri faine.



”fiecare are calea sa...”