mă plimbam de nebună prin ploile de vară, nebuneşti
şi mi s-a spus că numai tu, un sfânt nebun, mă mai iubeşti...
dar de un timp prea trist, tăcut, trecut...
probabil că nebunul s-a pierdut...
şi vai, ce nebunie-mi pare acum
c-odată m-a iubit un biet nebun.
începutul aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu