pe fiecare umăr port -
de la tine - amintire
câte-un sărut.
cel stâng e cel timid
acel pe care l-ai lăsat
ca un secret al nopţii ce-a urmat.
iar pe cel drept, uşor,
l-ai aşternut la răsărit
ca o dovadă de... "cât ne-am iubit".
şi am rămas pe perna-ţi moale
în veşnica îmbrăţişare
al unui septembrie trecător
în care noi ne-am logodit cu dor.
şi-acel septembrie de logodnă
va reveni la anul şi mai viu
să reînnoiască sărutul drept - cel auriu,
sărutul stâng - cu altul mai zglobiu
şi-n fiecare an ce va urma
septembrie va fi luna mea şi-a ta.
noi rămânem doi puştani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu