Omul rămâne șchiop - când îi moare un frate
se leagănă a tuse de fiare sălbatice ca în toamna când a
fost trântit sufletește de viitura care i-a intrat în casă și a inundat toată
gospodăria
Omul nu știe pe cine să întrebe ce se face cu mortul
se pune pe masă se așază în biserică se scutură de răni
și vânătăi se odihnește seara în șoaptele rubedeniilor mai credincioase
sau doar se îngroapă bâjbâit de mâini destoinice – căci
dispariția ar trebui să vindece
Omul rămâne în urma mortului ca în urma timpului său
nostalgic după toate bețiile și beștelelile din copilărie
după toate cursele de bicicletă
și fetele de care s-a amorezat în secret
Omul rămâne incapabil de-a merge drept și își pipăie
membrul lipsă
ca pe sângele lui pierdut într-o transfuzie nereușită
Și plouă și omul se cocârjează sub durerea articulațiilor
și îl furnică până în măduvă
omul se întreabă
cum să te doară ce nu mai e
Omul nu înțelege la urma urmei ce mai rămâne
fratele pe care nu l-a avut niciodată
