Zâmbet de Soare: 2017

IANUARIE, prieteni dragi, garsoniera din Dristor, vin de casă, zăpezi, muncă multă și întrebările (ne)firești despre tot ce-avea să vină.

JANUARY, good and dear friends, my studio in Dristor, homemade wine, snowfalls, lot of work and (ab)normal concerns about what will come.

FEBRUARIE, drumuri noi către o casă nouă în inima Europei. Bruxelles - un altfel de loc, alți oameni și alte provocări. Împrimăvărire timpurie și mult necunoscut.

FEBRUARY, new roads towards a new home in the heart of Europe. Brussels - a different place, some other people, some other challenges. Early spring signs and the big fearful unknown.

MARTIE, parcuri bruxelleze, cărți în franceză, străzi umbrite, arhitecturi cuceritoare. Uimitorul nou se uita la uimitul om.

MARCH, Brussels parks, books in French, narrow streets in the shade, charming architecture styles. The amazing new was facing the amazed human.

Descoperirea Belgiei - târguri, expoziții, orașe încărcate de istorie și povești și frumuseți autohtone. Prieteni în vizită, prieteni noi, hărți și direcții întortocheate.

Discovering Belgium - fairs, exhibitions, cities full of history, and authenthic stories and beauties. Friends visiting, new friends, maps and winding directions.

APRILIE, sărbătorile de Paște departe de orice urmă de acasă. Singurătate și singularitate. Crunta lecție a tradițiilor care-ți amintesc de unde vii. Singura fericire - marea. Capriciul suprem, dragostea veșnică, reîntoarcerea care umple toate golurile - mereu și mereu și mereu.

APRIL, Easter Holidays away from any idea of home. Solitude and singurality. The harsh lesson of traditions reminding you where you come from. The only happiness - the sea. The ultimate caprice, the eternal love, the return that fills all emptiness - forever and ever.

Parisul meu, Parisul ochilor luminoși, al bistro-urilor cochete, al străduțelor împânzite de oameni stilați și turiști indeciși. Montmartre a șasea oară - același gust ca la prima noastră întâlnire. Soare potrivit, locul meu în Jardin du Luxembourg și bucuria tuturor clipelor franțuzite.

My Paris, the Paris of glowing eyes, full of stylish bistros, small streets packed with fancy people and undecided tourists. Montmartre for the sixth time - same atmosphere as during our first rendez-vous. Mild sun, my place in Jardin du Luxembourg and the joy of all those Frenchy moments.

25 aprilie și încă un an din viața-mi. Un munte în plin viscol - așa am simțit ziua aia ciudată care n-a marcat decât o grămadă de incertitudini, oameni străini și lupte multe și complicate. Vreme de primăvară nehotărâtă, vânt rece și 23 de lalele lipsă.

25 April and another year of my life. A mountain in the middle of the snowstorm - this is how I experienced that strange day which showcased only disquietudes, strangers and too long and complicated fights. Indefinite spring time, cold wind and 23 missing tulips.

MAI, un fel de summit - primul din viața mea de om de comunicare. Muncă până la cer și dincolo de el. Nu îmi amintesc decât extenuarea zilelor și îngrijorările din somnul fugărit. Doar a doua zi după summit, oboseala s-a răzvrătit. Și apoi am mers mai departe.

MAY, some sort of a Summit - the first one in my life as a communication officer. Unlimited work. I can only remember the fatigue of those days and the worries haunting my sleep. Only the next day after the Summit, the tiredness rose in revolt. Afterwards, I kept on going.

IUNIE, acasă pentru câteva zile. Nevoia de acasă m-a urcat în primul avion. Muncă la fel de multă și de la distanță. Un drum spre aeroport la 5 dimineața și înapoi la ritmul din Bruxelles. Se făcuse vară doar acasă.

JUNE, home for a few days. My homesickness boarded me on the first flight to Romania. Still a lot of work - even remotely. A ride to Bucharest Airport at 5 in the morning and then back to Brussels pace. It was summer only at home.

Tot în iunie, prima misiune. România din nou. Cincu, Sibiu, exerciții și baze militare. Oameni-minune și oameni-încurcă-lume. Povești de spus nepoților. Căldură mare și puține, extrem de puține ore de somn.

Still in June, my first working mission. Romania again. Cincu, Sibiu, military exercises & bases. Brilliant people and troublemakers. Stories to be remembered. Hot weather and extremely few hours of sleep.

Revederea cu Irlanda cea verde. Coasta de Vest mărunțită între răsete, vânt și imagini de tăiat respirația. Oceanul - ecoul mării mele dragi. Suflet complet.

Revisiting the greeny Ireland. The Western Coast minced by laughter, wind and breath taking views. The ocean - an echo of my dearest sea. Absolute spirit.

IULIE, muncă mai multă, întrebări mai amănunțite, drumuri spre casă din ce în ce mai anevoioase. Evenimente de socializare, zâmbete nepotrivite. Mai bine o cenușăreasă în așteptarea tramvaiului spre casă decât o prințesă în centrul atenției.

JULY, more work, more thorough questions, my way home got more and more troublesome. Networking events, awkward smiles. Better a cinderella waiting for the tram to take her home than a princess in the spotlight.

În iulie am gustat Franța din nou. Lille și Cote d'Opale și bucuria unui aer familiar. Soare moderat, zile scurse în tihnă, fărâmă de vacanță perfectă. Și ore întregi de condus la marginea apusului, de-a lungul mării, din nou - ca un fir de dragoste nespusă.

In July, I have tasted France again. Lille and Cote d'Opale and the full joy of a familiar climate. Gentle sun, days passing by quietly, a bit of a perfect holiday. And long hours driving on the edge of the sunset all along the sea - again as a thread of unspoken love.

Acasă din nou. Oamenii mei faini, în periplul București - Galați - Balcic, am cucerit folkul, amintirile adolescenței, plaja din Vamă, înghețata din București, florile, culorile, serile de condus fără țintă și toate câte m-au construit într-un fel sau altul.

Home again. My beautiful happy people, on my journey from Bucharest to Balcic through Galati - I've gained all my beloved folk music, my teenage memoirs, the beach from Vama Veche, the icecream from Bucharest, all the flowers, the colours, the nights of driving with no destination in mind and all those tiny things part of me in one way or another.

SEPTEMBRIE, un Bruxelles greu. Enorm de multă muncă. Misiune în Bosnia. Ore întregi pe drumuri, din nou. Câteva victorii și-o înfrângere grea.

SEPTEMBER, hard time in Brussels. Huge amount of work. Mission in Bosnia and Herzegovina. Long long hours on the road, again. Several victories and a tough defeat.

OCTOMBRIE, pantofi veseli, muncă la fel de multă. Kosovo. Fermecată de câteva locuri și de câțiva oameni. Muncă multă și răgaz puțin. Povești ce-ar trebui să devină ecranizări.

OCTOBER, happy shoes, as much work as per usual. Kosovo. Thrilled by several places and several people. Lots and lots of work and so little time to breathe. Stories that are just right for screenplays.

NOIEMBRIE, scurtă pauză de muncă. Liniște în brațele familiei extinse în centrul Italiei. 5 zile de liniște exterioară și interioară. Mi-am regăsit liniștea gândurilor și-a paginilor de carte citite. Cald și bine.

NOVEMBER, short break from work. Calmness in the middle of the extended family in the center of Italy. 5 days of serenity both outside and inside. I have regained my peace of mind and the heart-ease of reading books. Nice and warm.

Și în noiembrie și-n decembrie, încă multă multă muncă, în așteptarea sărbătorilor eliberatoare.

Both November and December were full of work, while waiting for the winter Holidays to liberate my mind & soul.

DECEMBRIE, și-un weekend în sudul însorit al Spaniei. 23 de grade, oameni relaxați și o mare adăpostită de cuvinte vesele până târziu în noapte. Prietenie și lumea cea mare deschisă tinereții. Înghețată de ciocolată și cinematografie. Fericire.

DECEMBER, and a weekend in the sunny South of Spain. 23 degrees, relaxed people and the sea covered in beaming words untill late night hours. Friendship and the great big world opened in front of our restless youth. Chocolate icecream and cinematography. Pure happiness.

De Crăciun, acasă. Închidem cercul, continuăm sfera.

Home for Christmas. Closing the circle, going on with the full-sphere.

Anul ăsta plin e gata și tare îmi doresc ca 2018 să știe să fie mai înțelept în galop, mai cald când vine vorba de vreme și de oameni, mai vesel și mai înțelegător cu mine în eternele-mi ambiții, frământări, căutări.

Vouă vă doresc să fiți buni și să fiți iubiți. Și să vă bucurați mai mult!

This full year is done now and I so much want for 2018 to be wiser in its gallop, warmer when it comes to weather and people, brighter and more lenient when it comes to my everlasting ambitions and pursuits.

To all of you out there, I wish you to be kind and to be loved. And enjoy more!

Am plecat în seara asta de la birou spre casă. Ningea cu fulgi mari, ca acasă, în iernile acelea pline și nestăvilite. Mâine se împlinesc exact 9 luni de la prima zi în care m-am rătăcit în sediul central al NATO.

Merg prin ninsoarea asta sălbatică și știu că îmi e dor de acasă, mi-e dor de ai mei, de tot ce eram când eram într-un loc mai primitor și mai familiar. Și în același timp mi-e atât de dor de ceva ce încă n-am trăit, ce încă n-am avut, ce doar mi-am imaginat cum se simte.

Oamenii privesc din afară, din spatele ecranelor luminoase și mă invidiază și își imaginează că trăiesc un vis și că totul e de zahăr în viața-mi și în jur - sau au impresia că am încălcat orice lege morală pentru a ajunge aici.

Adevărul e că am muncit. Adevărul e că n-am renunțat. Adevărul e că mi-am împins limitele, am pus deoparte confortul - Bucureștiul cu garsoniera mea la 3 secunde de metrou, cu mașina cu care mergeam sute de kilometri oricând îmi dorea inima, cu serile de cursuri de dans, cu prietenii ăia mișto cu care discutam de toate, cu părinții la 3 ore distanță, cu obiceiurile, tradițiile, cunoștințele, terenul sigur, pământul cald, mâncarea cu care-am crescut, toate toate toate cele ce-mi erau așa dragi. Pe toate le-am părăsit să vin aici - într-o țară cu o climă și o mâncare oribilă, cu oameni handicapați emoțional, cu mentalități prea occidentale pentru sufletul meu, cu o lipsă deranjantă de cultură generală, cu un apartament împărțit, fără mașină, cu timp liber aproape inexistent, cu un stres peste măsură și o responsabilitate imensă la serviciu, cu incapacitatea mea de a fi mai sociabilă, cu probleme de sănătate, singurătăți, resemnări, refulări, așteptări, necunoscut, instabilitate și căutări neîncetate, extenuate, amplificate.

Da, dincolo de călătorii, vizite, revederi, experiențe noi, atâtea și atâtea lucruri descoperite și învățate, dincolo de tot ce-am câștigat pe plan profesional, dincolo de cât de mult am crescut în toate sensurile, de toate reușitele și aprecierile - sunt toate sacrificiile astea despre care nu amintește nimeni niciodată, de parcă sunt niște umbre îngropate. De fapt sunt acolo, în spatele nostru, urmărindu-ne să nu uităm că totul are un preț și de fapt, tot ce contează este ca atunci când tragi linie să poți răsufla ușurat la gândul că - a meritat.

Din păcate și din fericire, singurul care poate răspunde la constanta întrebare ”Merită?” este timpul. În ceea ce mă privește, mai am încă multe jocuri cu timpul, până să-mi aflu răspunsul.
Până atunci, ascult de rațiune și de inimă (nu neapărat în ordinea asta) și merg înainte, căci calea întoarsă nu a fost niciodată una dintre opțiuni. Cel puțin, nu pentru mine.

Așa că învăț să contruiesc alte vieți, în alte moduri, în alte locuri. Noroc de ninsorile astea bogate care mă însoțesc ca amintirile din copilărie, ca plăcerile sufletului meu, ca toate dorurile pe care nu știu și nu vreau a le desprinde din ființa-mi. Nicăieri, nicicum.