Viaţa alargă parcă pe străzi... Cred că şi ei îi e frig şi-şi caută un culcuş bun pentru iarna care se anunţă lungă şi grea, dar de un farmec aparte...
Nu am mai scris demult pe blog. Nu o să mă plâng de lipsa de timp, pentru că m-am obişnuit să mă bucur mult de momentele în care simt că-l ţin în palmă...
Învăţ mult. Simt că e bine pentru moment. Iubesc şi mai mult. Simt că mă întregeşte iubirea asta inegală. Mă face să mă regăsesc atunci când am impresia că m-am pierdut şi mă menţine cu mintea limpede. Mă adoarme zâmbind şi îmi şterge cu măiestrie orice grijă sau gând care îmi zdruncină pacea interioară.
Am fost şi doborâtă de răceală. Cel mai mult am suferit că mi-am pierdut pofta de acţiune şi energia. Acum mi-am revenit şi îmi recapăt pe zi ce trece forţele.
De multe ori privesc plină de dor spre zilele verii ce a trecut şi tot plină de dor scriu mesaje scurte oamenilor dragi. Să ştie că-mi lipsesc atunci când vieţile noastre aleargă pe străzi diferite... Însă mai mereu mă străduiesc să găsesc intersecţii exact în momentele cheie. Nu ştiu dacă sunt bune alegerile mele, dar eu nu am îndoieli. Regrete nici atât. Mă reprezintă. Şi sunt exact ceea ce am vrut în acel moment, ce vreau acum, ce-mi doresc pentru viitorul meu.
Îmi mai e dor să citesc ceea ce-mi bucură inima. Am impresia că în fiecare oră în care am făcut altceva decât să citesc din cartea care-mi face cu ochiul am pierdut un spectacol genial. Poate e doar o impresie ori o simplă trăire de-a mea. "Nu sunt perfectă. Nici nu vreau, nici nu pot..." cânta Laura Stoica atunci când era încă în viaţă. Ce ţi-e şi cu viaţa asta... Frumoasă, tare frumoasă mai e. Şi tare orbi mai suntem când refuzăm cu desăvârşire să recunoaştem asta.
Mi-e dor de jurnalul Oanei Pellea. Cartea aceea mă face să zâmbesc altfel. Are nişte sentimente cu totul speciale... Merită să o citiţi dacă nu vă găsiţi pe voi, dacă nu vă găsiţi locul sau dacă pur şi simplu căutaţi zâmbete calde.
Cam atât pentru moment. Mă duc şi eu la culcare. Mi-am îngăduit câteva clipe de popas din ritmul alert al săptămânii ca să vă povestesc ce mai fac.
Pe un portativ colorat înşir note de matematică, algoritmi de backtracking, cuvinte rotunjite atent în engleză şi franceză, perne moi şi somn profund, fotografii-suvenir, copii mici şi frumoşi, versuri cu sau fără rimă, oameni minunaţi, priviri galeşe, seri cu ciocolată caldă în vechiul T, îmbrăţişările tale şi drumuri. Drumuri lungi, luminate timid, dar care duc spre locuri unde visurile devin realitate. Deşi am momente când merg grăbită, momente când lenevesc amuzată, nu mă pierd, nu pierd lumina care-mi sclipeşte promiţătore. Promit să nu mă pierd.
Noapte bună! Gânduri frumose s-aveţi şi dragoste curată în suflete!
