luni, februarie 28
Întrebare pentru Mr. D.
How could you break such a heart?!
*
"o nouă primăvară pe vechile dureri..."
Atât.
sâmbătă, februarie 26
Despre pierdere, ambiţie, drum
Sunt o pasăre albastră fără o aripă... care nu mai poate ajunge la mare
şi nici măcar în norii albi şi calzi nu mai poate ajunge...
Şi stă aici, în faţa voastră, arătându-şi sufletul de copil care a crescut mare...
Stă aici, arătându-şi dorinţele, speranţele, iubirile, dezamăgirile, fericirile...
În spectacolul ăsta nu trebuie aplauze...
O să îmi iau aripa şi voi pleca în seara asta... ca în toate celelate...
Revin mâine seară, cu spectacolul meu şchiop de-o aripă,
Acela care vă spune vouă poveşti cu mult, mult soare...
Apoi o să cadă cortina şi peste spectacolul de mâine... ca de fiecare dată...
Cortina care mă desparte... de toţi oamenii...
Însă, într-o zi, cortina nu va mai cădea,
Spectacolul nu va mai fi,
căci eu...
voi fi reuşit din nou să zbor,
doar cu o singură aripă.
***
Şi mi-e atât de dor de mare... atât de dor...
duminică, februarie 20
Încă 10...
Mi-am amintit de alte 10 minuni cinematografice de care sunt atât de legată sufleteşte.
Aşa că... :
p.s.: Am fost prima la locala de franceză şi a doua la locală la info. I feel good. [Voi reveni cu detalii]
Aşa că... :
The Pianist
The Bone Collector
Top Gun
Pretty Woman
The Doors
Scent of a woman
Erin Brockovich
Catch me if you can
Pay it forward
Dying young
p.s.: Am fost prima la locala de franceză şi a doua la locală la info. I feel good. [Voi reveni cu detalii]
sâmbătă, februarie 19
vineri, februarie 18
Ne (re)găsim în poezii...
"mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară
ştii tu ce e lumea?
n-ai să ştii niciodată, nici eu n-am să ştiu
o să târâm valiza pe rotile pe caldarâmul peronului
şi după asta vom coresponda pân'la vară
arăţi aşa de aiurea fără ochelari
e lună plină, ţii minte că am văzut-o prin geamul lui 21
am prins zile mişto şi am făcut multă dragoste..."
Mircea Cărtărescu
miercuri, februarie 16
Aşteptând ploaia.
Bendeac e pe trend. Aşa cum a fost Chirilă la un moment dat (poate încă mai e...), aşa cum e în felul lui Badea (venerat de sute de adolscenţi cu creierele spălate de televizor), acum e Bendeac. Adică toată puştimea feminină (şi nu numai) este total înnebunită după "dogmele" acestui om, desigur, aşa cum au fost/mai sunt încă şi după Chirilă. Tot ce scot pe gură aceşti oameni e aur curat, tot ce gândesc ei este de-a dreptul genial şamd... Problema puştimii idioate, incapabile să aibă în viaţă nişte repere cu adevărat valoroase (de ce nu un actor/muzician adevărat... că nu i-aş putea jigni aducând în discuţie vreun scriitor d'ăsta ratat!) este că orice "super inteligent" apare la televizor şi pare răzvrătit împotriva sistemului şi a tuturor lucrurilor astea care merg prost în ţărişoara noastră, care se apucă să arunce el cu vorbe în stânga şi în dreapta că e el şmecher, devine brusc un model de om cult, cu valori morale extraordinare, un om care merită urmat cu orice preţ!!! Treziţi-vă, copii retardaţi!
Sunt sigură că oamenii ăştia (cel puţin cei 3 pe care i-am adus în discuţie) au măcar un gram de cultură şi au reuşit să ajungă acolo unde sunt mai mult sau mai puţin pe propriile forţe, dar nu asta e important. Contează doar că ceea ce spun/ scriu ei pe ale lor bloguri sunt părerile lor cu privire la anumite aspecte ale vieţii, ei - nişte oameni care se lovesc de diverse probleme în viaţa de zi cu zi şi pe care le varsă cu năduf pe un blog. Asta nu îi face adevărate modele!!! Nu poţi să îl admiri pe Chirilă pentru că gândeşte x şi y şi să vrei să fii ca Bendeac că uite ce bine trăieşte el ca actor. Oamenii ăştia îşi varsă amarul pe un blog, pentru că deşi lucrează în televiziune sau au tangenţe cu aceasta, nu au puterea de a-şi scrie mesajele de revoltă decât pe un jurnal virtual. Pentru că ghiciţi ce: ÎN ALTĂ PARTE NU ÎI ASCULTĂ NIMENI!!! Oamenii ăştia nu au destulă putere să se revolte mai mult decât în scris, ceea ce poate face fiecare dintre noi.
Ei nu vor să manipuleze mase, ei scriu pur şi simplu, ca majoritatea tinerilor din ziua de azi, pe un blog, unde îşi destăinuie sentimente, întâmplări, gânduri, experienţe personale. Nimic mai mult!!! Nu scriu dogme universale, principii după care masele de tineri să îşi construiască vieţile.
Aşadar, dragii mei copchii răsfăţaţi, adolescenţi incapabili să aveţi nişte principii şi nişte valori morale adevărate pentru că habar n-aveţi să fiţi oameni, să respectaţi, să luptaţi şi aşa mai departe... Sunteţi nişte mediocri. Exact ca părinţii voştri cu sute de milioane în bănci, dar care habar n-au ce înseamnă căldura unei îmbrăţişări. Sunteţi patetici, ipocriţi, materialişti şi superficiali. O să aveţi bani întodeauna, pentru că o să aibă cine să vă ajute din spate. O să vă creşteţi copiii în acelaşi spirit şi lumea o să se umple de oameni inculţi, dar plini de bani. Ceea ce scăpaţi însă din vedere este un singur lucru: într-o zi, puteţi rămâne fără nimic, puteţi pierde tot fără să vă daţi seama, că banu-i ochiu' dracului. În schimb, ceea ce există în suflet şi în minte: sentimentele, gândurile, inteligenţa şi amintirile, nici cel mai iscusit hoţ din lumea asta nu le poate fura. Pentru că asta e adevărata bogăţie - ceea ce avem în noi înşine, nu în lumea materială.
p.s.: Dacă vă întrebaţi de ce am blogul lui Bendeac aici în stânga, ei bine, să ştiţi că nu, nu sunt ipocrită. Îl admir pe Bendeac pentru că e un actor foarte bun şi pentru că a ajuns aici pe puterile lui, nu pe banii părinţilor. Iar, uneori, îmi face plăcere să mai citesc din ale sale experienţe.
p.p.s: Pentru voi, am un acord:
"Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele şi ploaia şi cămăşile-nflorate,
Nu răspund când mi se-aruncă vorbe-n spate.
Un fapt fără importanţă mă poate face să sper,
Ma-nclin şi pun în balanţă ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârnă greu
Teama de sinceritate...
Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când speranţele păreau înşelătoare.
Când necinstea şi prostia şi-ascundeau prin gropi norocul,
Ştiţi de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am săturat de palavre, de cărţi şi filme de şoc,
Cu vampe, regi şi cadavre, cu stele de iarmaroc.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ni-e lehamite de marşuri, de tromboane şi plocoane,
De blazoane, de canoane şi fasoane.
Fiindcă banul şi prostia sunt pericole morale
Circul vieţii ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheamă a pustiu,
Din cer cad păsări albastre şi totusi nu-i prea târziu.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Să-ncercăm să facem noi
Un oraş fără păcate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate."
Sunt sigură că oamenii ăştia (cel puţin cei 3 pe care i-am adus în discuţie) au măcar un gram de cultură şi au reuşit să ajungă acolo unde sunt mai mult sau mai puţin pe propriile forţe, dar nu asta e important. Contează doar că ceea ce spun/ scriu ei pe ale lor bloguri sunt părerile lor cu privire la anumite aspecte ale vieţii, ei - nişte oameni care se lovesc de diverse probleme în viaţa de zi cu zi şi pe care le varsă cu năduf pe un blog. Asta nu îi face adevărate modele!!! Nu poţi să îl admiri pe Chirilă pentru că gândeşte x şi y şi să vrei să fii ca Bendeac că uite ce bine trăieşte el ca actor. Oamenii ăştia îşi varsă amarul pe un blog, pentru că deşi lucrează în televiziune sau au tangenţe cu aceasta, nu au puterea de a-şi scrie mesajele de revoltă decât pe un jurnal virtual. Pentru că ghiciţi ce: ÎN ALTĂ PARTE NU ÎI ASCULTĂ NIMENI!!! Oamenii ăştia nu au destulă putere să se revolte mai mult decât în scris, ceea ce poate face fiecare dintre noi.
Ei nu vor să manipuleze mase, ei scriu pur şi simplu, ca majoritatea tinerilor din ziua de azi, pe un blog, unde îşi destăinuie sentimente, întâmplări, gânduri, experienţe personale. Nimic mai mult!!! Nu scriu dogme universale, principii după care masele de tineri să îşi construiască vieţile.
Aşadar, dragii mei copchii răsfăţaţi, adolescenţi incapabili să aveţi nişte principii şi nişte valori morale adevărate pentru că habar n-aveţi să fiţi oameni, să respectaţi, să luptaţi şi aşa mai departe... Sunteţi nişte mediocri. Exact ca părinţii voştri cu sute de milioane în bănci, dar care habar n-au ce înseamnă căldura unei îmbrăţişări. Sunteţi patetici, ipocriţi, materialişti şi superficiali. O să aveţi bani întodeauna, pentru că o să aibă cine să vă ajute din spate. O să vă creşteţi copiii în acelaşi spirit şi lumea o să se umple de oameni inculţi, dar plini de bani. Ceea ce scăpaţi însă din vedere este un singur lucru: într-o zi, puteţi rămâne fără nimic, puteţi pierde tot fără să vă daţi seama, că banu-i ochiu' dracului. În schimb, ceea ce există în suflet şi în minte: sentimentele, gândurile, inteligenţa şi amintirile, nici cel mai iscusit hoţ din lumea asta nu le poate fura. Pentru că asta e adevărata bogăţie - ceea ce avem în noi înşine, nu în lumea materială.
p.s.: Dacă vă întrebaţi de ce am blogul lui Bendeac aici în stânga, ei bine, să ştiţi că nu, nu sunt ipocrită. Îl admir pe Bendeac pentru că e un actor foarte bun şi pentru că a ajuns aici pe puterile lui, nu pe banii părinţilor. Iar, uneori, îmi face plăcere să mai citesc din ale sale experienţe.
p.p.s: Pentru voi, am un acord:
"Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele şi ploaia şi cămăşile-nflorate,
Nu răspund când mi se-aruncă vorbe-n spate.
Un fapt fără importanţă mă poate face să sper,
Ma-nclin şi pun în balanţă ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârnă greu
Teama de sinceritate...
Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când speranţele păreau înşelătoare.
Când necinstea şi prostia şi-ascundeau prin gropi norocul,
Ştiţi de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am săturat de palavre, de cărţi şi filme de şoc,
Cu vampe, regi şi cadavre, cu stele de iarmaroc.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ni-e lehamite de marşuri, de tromboane şi plocoane,
De blazoane, de canoane şi fasoane.
Fiindcă banul şi prostia sunt pericole morale
Circul vieţii ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheamă a pustiu,
Din cer cad păsări albastre şi totusi nu-i prea târziu.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Să-ncercăm să facem noi
Un oraş fără păcate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate."
duminică, februarie 13
Evenimente de sfârşit de săptămână...
În Galaţi şi nu numai...
DEZGUST.
Vineri am fost la Cargo, iar aseară la Bere Gratis. Greaţă. Multă, multă greaţă. Atitudine oribilă, alcool pe scenă, nonşalanţă zeflemitoare. O superioritate atribuită greşit. Ei, aceşti artişti cu voci foarte bune, foarte pasionaţi de ceea ce fac... Ei, care transmit cu fiecare cântec... nu ştiu să fie oameni. "Profesionişti doar în spaţiul delimitat de marginile scenei". Păcat, mare păcat.
Câteva fotografii reuşite măcar...
DEZGUST.
Vineri am fost la Cargo, iar aseară la Bere Gratis. Greaţă. Multă, multă greaţă. Atitudine oribilă, alcool pe scenă, nonşalanţă zeflemitoare. O superioritate atribuită greşit. Ei, aceşti artişti cu voci foarte bune, foarte pasionaţi de ceea ce fac... Ei, care transmit cu fiecare cântec... nu ştiu să fie oameni. "Profesionişti doar în spaţiul delimitat de marginile scenei". Păcat, mare păcat.
Câteva fotografii reuşite măcar...
Pentru tine, iubite...
Bună seara, iubite, te aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister
Cu acest tren personal şi stingher
Bună seara, iubite, te aştept ca din cer.
Bună seara, iubite, pot să-ţi spun prin cuvinte
Că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte
Că intră iubiri prematur în morminte
Bună seara, iubite, pot să-ţi spun prin cuvinte.
Bună seara, iubite, sunt destui care vor
Să pună la uşa iubirii noastre zăvor,
Să pună lacăt cuvântului dor,
Bună seara iubite, sunt destui care vor.
Bună seara, iubite, te aştept ca şi când
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt
Bună seara, iubite, te aştept ca şi când.
după Lucian Avramescu.
Să-mi aduci continente de palid mister
Cu acest tren personal şi stingher
Bună seara, iubite, te aştept ca din cer.
Bună seara, iubite, pot să-ţi spun prin cuvinte
Că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte
Că intră iubiri prematur în morminte
Bună seara, iubite, pot să-ţi spun prin cuvinte.
Bună seara, iubite, sunt destui care vor
Să pună la uşa iubirii noastre zăvor,
Să pună lacăt cuvântului dor,
Bună seara iubite, sunt destui care vor.
Bună seara, iubite, te aştept ca şi când
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt
Bună seara, iubite, te aştept ca şi când.
după Lucian Avramescu.
marți, februarie 8
joi, februarie 3
Şi la revedere şi-adio...
E atât de ciudat cum ne părăsesc prietenii... Pe neaşteptate... crud şi ... nefiresc parcă.
E şi mai ciudat că marţi am scris poezia aceea a lui Minulescu despre moartea pasagerului... fără să bănuiesc nimic din ceea ce avea să se întâmple.
L-am pierdut pe dragul nostru prieten, care ne-a cântat la Re Folk, care a cântat "Puştoaico" doar pentru că noi doi am insistat... Prietenul nostru care ne-a zâmbit trufaş şi pe care l-am îndrăgit din prima clipă...
La revedere, prieten drag...
"şi viaţa aceasta ce trece şi pururea nu se întoarce..."
E şi mai ciudat că marţi am scris poezia aceea a lui Minulescu despre moartea pasagerului... fără să bănuiesc nimic din ceea ce avea să se întâmple.
L-am pierdut pe dragul nostru prieten, care ne-a cântat la Re Folk, care a cântat "Puştoaico" doar pentru că noi doi am insistat... Prietenul nostru care ne-a zâmbit trufaş şi pe care l-am îndrăgit din prima clipă...
La revedere, prieten drag...
"şi viaţa aceasta ce trece şi pururea nu se întoarce..."
marți, februarie 1
Trecător
Octombre-a zugrăvit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb şi de oţel,
Tavanul unei camere de hotel
În care s-a-mpuşcat un pasager…
Miroase-a igrasie…
Din tavan,
Bucăţi de tencuială-ncep să cadă…
Octombre-şi varsă ploaia rece-n stradă
Şi pasageru-şi spală rana în lighean…
În vârful unui plop, o cioară,
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
Întreabă vântul:
- Cât mai e până la cer?...
Şi, după câteva minute de tăcere,
Porneşte-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere…
Probabil pasagerul a murit!...
[Ion Minulescu]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)