luni, noiembrie 3

Românie, încotro?



De când pot vota, am ales să-mi exercit dreptul ăsta de fiecare dată. M-am gândit că de mine și de cei ca mine depinde un viitor pe care-l construim cu resursele de acum. Asta am gândit și ieri, când, deși pe meleaguri străine, m-am dus să votez.

Recunosc, la mine a fost mai ușor. Nu am întâmpinat probleme de logistică ori organizare. Poate pentru că n-am fost în capitală, ci la Liverpool, unde nu au fost atât de mulți români care să meargă la vot. În plus, am printat formularele de pe site-ul BEC și le-am completat înainte de a ajunge la secție. Le-am semnat în fața comisiei și le-am explicat că am venit cu formularele proprii de teamă. De teama ca o foaie de hârtie să nu ne împiedice să ne exprimăm votul.  Așa cum s-a întâmplat în marile orașe europene. Așa cum s-a întâmplat cu studenții din București.

Sunt convinsă că nu spun nimic nou, dar sunt atât de dezamăgită. Sunt cumplit de dezamăgită pentru că am văzut tineri ca mine care au mers la vot din dorința de a schimba ceva, de a alege un alt drum pentru țara lor și pentru cei de-acasă. Pentru că mereu vor fi cei de-acasă, pentru că nu poți pleca fără să privești în urmă, fără să-ți pese, fără să ai ceva la care să te întorci.

În străinătate, noi venim din România și ăsta este adevărul. Acolo ne e obârșia și oricât am nega sau am ascunde asta, în noi se mișca ceva ori de câte ori ne gândim la plaiurile mioritice, la poeziile din liceu, la melodiile cu versuri atât de dragi, la tot ce înseamnă România și acasă pentru noi. Și să ne lăsăm țara să piară? Să o lăsăm pradă distrugerii și furtului total?! Noi, nu! Noi, cei pe care ieri i-am văzut mobilizați și hotărâți să aleagă altceva. Pe cei care au stat ore în șir la coadă să voteze prin orașe străine. Pe studenții din București, Iași, Cluj, Timișoara care au mers la vot și-au arătat că le pasă. Le pasă de România și de ceea ce se va întâmpla mai departe.

Și văzând atâția oameni care parcă s-au trezit dintr-un somn lung, mult prea lung, mi-am făcut speranțe că există o șansă să nu pierdem tot. Există o șansă să nu ajungem pe mâna oamenilor de nimic, într-un comunism infect și o promovare perpetuă a prostiei și prostimii. Nu analizez aici campaniile candidaților, nici programele de guvernare propuse de fiecare. Contează prea puțin. Pentru masele de oameni, aproape deloc. Majoritatea este orbită de luminile televizoarelor cu jurnaliști politici ca la Antene, B1 sau România TV. (Acesta nu este jurnalism! Nici măcăr ideea de jurnalism!). Majoritatea nu gândește, nu cântărește, nu ia în calcul trecutul politicienilor, realizările, propunerile și posibilitățile fiecărui candidat. O masă de manevră. Asta demonstrează rezultatele primului tur.

Dar ceea ce mă revoltă este că sunt mulți. Atât de mulți. Sunt prea mulți și parcă prea greu de înfrânt. Mă revoltă că românii vor să fie conduși, dar mai ales reprezentați în lume de unul care nu a fost în stare să-și scrie singur lucrarea de doctorat. Un plagiator să ne reprezinte poporul? Păi înseamnă că așa suntem: unii care copiază, fură și cred în non-valori. Păi de ce am fi indignați de o astfel de descriere a românilor? Alegem omul cu care ne identificăm, în profilul căruia ne regăsim.

Nu știu despre voi, dar eu nu sunt așa. Urăsc prostia și mă tem de ea aproape la fel de tare ca de războaie. Urăsc minciuna și lașitatea, lipsa de demnitate, integritate si principii morale. Toate astea sunt mizerii care se regăsesc din plin în politică și mai cu seamă în profilul candidatului ”preferat” în prezent.

Dragi români, vă rog să nu mă supuneți acestei rușini. Nu mă obligați să spun că Ponta este președintele țării mele, pe care o iubesc atât de mult. Nu mă obligați să renunț de tot la țara mea pentru că în următorii patru ani se va pierde cu totul și nu va mai fi nimic de salvat. Dragi români, nu mă siliți să-mi cresc copiii în altă țară, să-i învăț altă limbă maternă și să îi educ în școli în care să nu fie umiliți.

Dragi români, accesul la informație vă lipsește doar pentru că voi vreți asta. Sunteți lipsiți de informații reale. Dragi români, diaspora votează întoarcerea acasă. Votează un acasă mai bun. Un acasă altfel. Dragi români, închideți televizoarele și trăiți! Trăiți viața de zi cu zi! Priviți-vă prietenii, oamenii dragi, cunoscuții și gândiți-vă: câți dintre ei sunt aproape, câți dintre cei care au rămas sunt fericiți, câți dintre ei sunt îngrijorați pentru ziua de mâine și împovărați de lipsa de alegere?!

Dragi români, nu vindeți tot ce ne-a mai rămas… Dați-ne țara asta nouă, tinerilor, să o facem frumoasă, să o creștem mare, așa cum voi n-ați putut! Nu vă acuz, comunismul v-a marcat prea tare, cicatricile v-au încețoșat privirea și n-ați avut îndrumări sau șanse care să vă ajute, să vă învețe să alegeți. Dar acum avem de toate: și mai bune și mai rele – însă ceva se poate schimba datorită nouă. Dragi români, hai să ne pese de țara noastră pe 16 noiembrie mai mult decât de obicei! Hai să gândim altfel! Hai să începem, în sfârșit, să construim o țară de care să fim cu toții mândri!

A venit vremea să nu trecem nepăsători mai departe. Pentru că, în curând, nu va mai exista un ”mai departe” pentru România noastră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu