miercuri, martie 14

Oameni. Încredere. Mulţumire.

A fost o perioadă lungă... O perioadă în care am învăţat pentru olimpiadă. Un timp în care am citit şi m-am dedicat limbii franceze aproape atât de mult pe cât mi-am dorit... Ca dovadă, am luat prima notă la judeţeană, la egalitate cu Alina. Dar cum regulile se schimbă întotdeauna dupa cum bate vântul, nu am putut pleca amândouă la naţională, aşa că am ajuns la inevitabilul baraj. Ultimele zile au însemnat o agonie continuă: pentru că a trebuit să mă lupt cu Alina (o fată faină pe care o cunosc) pentru un singur loc la Timişoara, la naţională, pentru că nu a contat nici măcar faptul că nota noastră a fost a 3-a dintre toate notele luate de clasele de liceu, pentru că totul s-a derulat într-un timp incredibil de scurt, pentru că a fost un "baraj improvizat", pentru toate stările pe care le-am trăit în ultimele zile, pentru tot... Dar astăzi s-a terminat agonia. N-am fost eu norocoasa care să plece la naţională şi astfel m-am lovit iar de "valorile" societăţii noastre, de nedreptăţi, eşecuri induse, etc. Şi nu spun asta pentru că aş crede că Alina nu merită naţionala, ba din contră, pentru că a demonstrat că ştie suficientă franceză ca să ajungă acolo, ci pentru că mi se pare o nedreptate să dai baraj între doi oameni cu o notă atât de mare, mi se pare incorect să nu conteze câte ore de franceză face fiecare propriu-zis la şcoală, mi se pare o prostie să schimbi regulile unei olimpiade după ce sunt afişate rezultatele...
Recunosc, sunt tristă... Sunt supărată pe toate cele întâmplate, chiar şi pe mine că nu am putut face mai mult... Dar există totuşi o parte din mine care a rămas profund impresionată de toată lumea care m-a susţinut zilele astea... Şi vreau să le mulţumesc atâtor oameni care mă îndrăgesc mai mult sau mai puţin, dar care mi-au oferit o vorbă bună, o apreciere, încredere şi m-au făcut să ţin minte că astfel de lucruri sunt cele care contează cu adevărat pentru sufletul unui om: o clasă întreagă care mă aplaudă, prieteni dragi care mă încurajează în fiecare clipă, oameni speciali care mă fac să zâmbesc, părinţi care nu sunt dezamăgiţi, ci au mereu încredere în mine... Nici nu ştiţi cât m-aţi ajutat şi nici nu ştiţi câtă recunoştinţă vă port tuturor pentru toate acestea...



Iar ţie, Alina, îţi doresc să te-ntorci de la Timi cu premiul I şi bineînţeles, să nu uiţi de ciocolata mea! Bonne chance!

9 comentarii:

  1. Tous mes compliments :)
    Pentru ca desi am vrut sa ma abtin si sa nu postez vre-un comentariu, nu am reusit.
    Pentru ca stiu cat e de frustrant si stiu ca acolo undeva te intrebi ce ar fi fost daca, dar in cele din urma realizezi ca e tot raul spre bine si ca "pierzand" pe un plan ai castigat pe multe altele.
    " De 18 mii de ori mai intens, fara resentimente"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, ma cherie. "Ca poate prin rau vom ajunge la bine..."
      Te imbratisez!

      Ștergere
    2. Si eu :) Don't worry, be happy \:D/

      Ștergere
  2. Muţumesc, Ioana, pentru gândurile bune.

    Ciocolata va fi una plimbată cu trenul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ioana si Alina felicitari pentru toata munca depusa, pentru orele nedormite si pentru rezultatele obtinute. Dar nu o foaie de hartie arata valoarea voastra. Ioana, daca nu mergi mai departe nu inseamna ca esti mai putin buna. Inseamna doar ca nu mergi mai departe. Valoarea ta e tot aceeasi si potentialul e la fel de mare. Cand am terminat generala diferenta de medii intre mine si seful de promotie a fost de 5 miimi. Nu sutimi, miimi! Infima. Urmatorul coleg ca medie avea cu vreo 30 de sutimi mai putin. Si nu s-a acceptat sa fim doi sefi de promotie. Am suferit atunci, dar ulterior am inteles ca nu asta ma definea pe mine si nici nu garanta nimanui un succes ulterior. In general lucrurile nu sunt intamplatoare si fiecare are sansele lui si locul lui sub soare. Iar eu, pentru ca ma si cunosti, sunt un bun exemplu de om care a reusit strict pe puterile lui. Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, Oana, ai mare dreptate. Si intr-adevar, tu esti cel mai bun exemplu. Sa stii ca n-am uitat ce mi-ai spus atunci in iunie, la Bucuresti, ca "e un loc sub soare pentru fiecare". Mereu imi spun asta si ma ajuta. Iti multumesc pentru ca le-ai impartasit cu mine, iti multumesc pentru ca ai trecut pe aici sa mai citesti niste drame adolescentine (si eu citesc blogul tau, sa stii) si nu in ultimul rand iti multumesc mult pentru cuvintele tale >:D<

      Ștergere
  4. Am fost și eu în postura de al doilea/primul sub linie, și de mai multe ori din păcate. De aceea mi se pare cu atât mai admirabil faptul că nu ești deloc bitter :-) Felicitări pentru premiul I la județeana, care este oricum o realizare!

    RăspundețiȘtergere