Îmi doresc... sau mai bine zis, simt o nevoie acută de un om care să se îndrăgostească de mine pentru ceea ce sunt eu. Pentru tot ceea ce sunt, pentru defecte mai ales. Un om care să nu se teamă de lume sau de ceea ce spun oamenii. O inimă caldă, dragă, care ştie ordinea şi sensul cuvintelor. Un om care să mă înveţe din nou să adorm zâmbind... Un om cu care să pot vorbi despre orice, fără prejudecăţi şi idei preconcepute. Un om care să vrea să facă ceva cu viaţa lui, un om cu ambiţie, puternic şi hotărât, pe care să îl susţin şi de partea căruia să mă găsesc mereu. Cineva care să nu îmi urască micile mele plăceri şi pasiuni. Un om care să mă aprecieze, să vrea să mă descopere, să mă înveţe, să mă asculte, dar să ştie să mă şi tempereze. Să îmi arate drumuri noi, să îmi aducă aminte că încă mai am o inimă şi că nu sunt chiar atât de singură... Un om care să creadă în muzică, în pace, în ţara noastră şi în toate lucrurile mărunte care fac lumea asta atât de specială. Un om care să nu se teamă de nimic, cu care să mă cert din prostii ca mai apoi să mă împace râzând. Cineva care să ştie când şi mai ales cum să mă alinte, să mă susţină, să mă îmbrăţişeze şi când să îmi dea pur şi simplu... spaţiu. Un om cu care să hoinăresc după pofta inimii, să ne uităm la filme, să ascultăm muzică, să ne citim poezele, să ne spunem poveşti, să visăm, să facem planuri... Un om de care să fiu mândră şi care să fie mândru de mine. Omul acela pe care să îl aştept mereu cu fluturi în stomac şi cu braţele larg deschise. Un om căruia să îi ofer cadouri mici, care să-l bucure. Omul pe care să vreau în fiecare clipă să îl înţeleg...
Poate că ăsta e Făt-Frumosul fiecărei fete sau poate că eu vreau mult prea mult, însă atât timp cât eu pot oferi TOTUL - tot ce am şi tot ce sunt, pot să îmi doresc un suflet drag care să îmi îmbrăţişeze toate durerile, bucuriile şi speranţele fiecărei zile...
Măcar să visez... că într-o zi... mă vei găsi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu